Doru POPOVICI

M-am lungit cât nu se cuvenea cu primele două episoade, dar zău că încă s-ar putea scrie alte câteva zeci numai despre stadioanele noastre, cele multe, părăginite şi atât de pustii la ora meciurilor, încât aproape că înţelegi lehamitea fotbaliştilor: păi îţi vine să mai dai în minge când în tribune sunt doar vreo 14 zgribuliţi şi vreo două ştoarfe ieşite la agăţat câte un Dodel? Nu cred că mai există locuri pe lume cuprinse de atâta tristeţe în zi de meci că stadioanele noastre. În liniştea aia ca de catedrală, ne mai miră oare că se aude, cristal, orice vorbă din vocabularul alcătuit din câte 4-5 cuvinte, desigur, alea, şi că în familiile cu copii mici taţii urmăresc la televizor meciurile cu volumul dat la zero? Antrenorii sunt trişti, fotbaliştii asemenea lor, instalaţia de nocturnă e chiar aşa, de nocturnă adică, nu de făcut lumină, singurii luminoşi sunt patronii care îşi aşteaptă cu zâmbete largi ziua când vor înfunda pârnăile. Ei, cei porecliţi cu totul impropriu "investitori", sunt nişte paraziţi infecţi, nişte parveniţi cu tupeu, nesimţire şi lipsă de scrupule, a căror singură activitate e să spele toţi banii proveniţi din fel de fel de tunuri, de la imobiliare şi trafic de curve şi droguri, până la defrişări şi transport de energie. Ba, unii încă mai ai dracu', analfabeţi dar şi cu facultăţi făcute pe loz, nu s-au lăsat până n-au ajuns scule politice, nu doar în provincie, ca alde Pinalti ori Sechelariu (odihnească-se!), ci şi prin Parlament, precum şeful bandei, ex-miliţianul Nea Mitică, prin Guvern, ca vicepremierul Copos, sau chiar în Parlamentul European, cum s-a învrednicit ciobanul. Daţi-mi, vă rog, un termen de comparaţie pentru toată această nebunie, nu în Europa, că nu se poate, nici pe Terra, că tot nu-i de unde, dar în întregul sistem solar, şi vă rămân veşnic recunoscător. Sistemul competiţional e o bazaconie, clasamentele le fac arbitrii (băăă, de unde dracu' l-aţi găsit şi pe grecotei, ce, noi n-aveam hoţii şi jigodiile noastre!?), Federaţia şi Liga sunt conduse de-un neisprăvit cu studii politico-militare şi de-un mut, cluburile sunt ori în faliment ori în insolvenţă, patronii şi vânzătorii de vopsiţi porecliţi fotbalişti intră şi ies din puşcării mai des decât de la toaletă, iar fotbaliştii nu sunt asiguraţi şi nici plătiţi cu lunile. Dar chiar şi ăia, adică majoritatea, care iau salariul minim pe economia naţională, parcă tot sunt plătiţi prea mult pentru panarama de fotbal pe care-l joacă. Închei aici şi mă duc să vomit.