Gabriel MANȚĂ

La finalul tuturor grupelor preliminare, cred că se poate spune fără teama de a greși că marea perdantă este echipa Ungariei. Nu identific Ungaria cu politicienii, extremiștii sau cu ultrașii ei, căci pe aceeași logică și noi putem fi identificați cu peluzării ăia care s-au încăierat între ei la Budapesta sau cu politicienii cleptomani care înfundă sau vor înfunda pușcăria. Eu, unul, consider că vecinii noștri sunt mai degrabă acei oameni care au arătat emoție și compasiune la uciderea handbalistului Marian Cozma, de aceea mă încearcă o părere de rău că Ungaria a pierdut neverosimil clasarea pe cel mai bun loc 3, care ducea direct la turneul final. Odată expulzată la baraj, șansele ei sunt sub 50% cu oricare dintre adversare, deși a fost desemnată cap de serie. Faptul că iluzia calificării directe a durat până în penultimul minut al preliminariilor este doar o parte a șirului de ghinioane, o încununare a lor. Da, Turcia și-a făcut punctele necesare în minutul 89, cu om în minus, dar acestea trebuiau neapărat corelate cu victoria Kazahstanului în deplasare (Letonia), ceea ce s-a și întâmplat și a constituit o premieră în istoria fotbalistică a acestei naționale! Dar, privind în urmă, observăm că, pe când noi ne chinuiam cu grecii acasă, ungurii scăpau printre degete victoria în Irlanda de Nord, fiind egalați în minutul 93. Ca un făcut, și nord-irlandezii jucau atunci cu un om mai puțin! A mai fost și momentul acela în care norocul nostru a însemnat ghinionul lor, și aici e bine că a fost așa: golul lui Hoban din prelungirile meciului cu Finlanda, care le-a luat șansa ungurilor de a depinde numai de ei la ultimul meci. Duminică, la tragerea la sorți a partidelor de baraj, vom vedea dacă soarta le va întoarce definitiv spatele, adică le va rezerva o dublă cu Danemarca sau Irlanda, care ar constitui misiuni aproape imposibile. Bineînțeles, putem să ne imaginăm și un scenariu mai cinic, în care se vor iluziona în van cu Norvegia sau Slovenia.