Vă mulţumesc pentru păcăleală

Alaltăieri, pentru prima dată după foarte multă vreme, îmi propusesem să urmăresc un meci întreg de fotbal pe stadionul la poarta căruia locuiesc: Areni. În ultimii 4-5 ani, cu totul ocazional am mai văzut câte 8-10 minute o dată la câteva etape, din varii motive: fie vinerea sau sâmbăta, la ora meciurilor, mă aflam la pescuit pe Prut, fie, atunci când se juca vinerea, pe la prânz, eu aveam ore la liceu, dar cea mai cinstită explicaţie dintre toate este că nu mă dau în vânt după meciuri de diviziile C şi chiar B, chiar dacă cu inima am fost mereu alături de echipa suceveană, indiferent cum se numea ea. Ei bine, alaltăieri n-am rezistat decât o repriză, până când am îngheţat complet. În cele 45 de minute am văzut o echipă, Gaz Metan, relaxată, jucând un fel de fotbal şi având vreo 4-5 ocazii, nu extraordinare, dar ocazii şi lăsând impresia că poate înscrie fără să forţeze prea tare. Dincolo, la Rapid, am văzut un joc mai bun decât sperasem, cu o aşezare în teren corectă, cu multă ambiţie dar şi cu destule greşeli mărunte, aproape sigur comise din cauza dorinţei de a se impune. Totuşi, pe ansamblu, Gaz Metan era clar mai bună. Mi-am zis, şi am spus-o şi celor din jur, că tare mi-aş dori ca Rapid să câştige, numai că nu se întâmpla asta, în primul rând fiindcă adversarii sunt mai buni, dar şi pentru că la noi, ca mai mereu, nefiind bani, nimeni n-are interes să ne calificăm: nici oficialităţile, nici conducerea clubului şi, nu în ultimul rând, nici antrenorii şi jucătorii. Ei bine, am greşit. Chiar grav. Altfel spus, jucătorii, mai ales, sunt cei care m-au păcălit, fapt pentru care le mulţumesc şi îi rog să mă păcălească în felul ăsta de cât mai multe ori. Păcăleala supremă ar fi nu să ajungă în finala Cupei, ci să promoveze în Divizia A. Faptul că în etapa trecută n-au putut trece de fosta divizionară A din Năvodari mă cam dezumflase. Dar eliminând acum din Cupă o altă echipă din A, incomparabil mai bună decât Năvodari, reîncălzeşte speranţa. Hai Rapid! Se poate.