Gabriel MANȚĂ

Deşi abia am păşit în aprilie, mai avem doar vreo lună de fotbal la nivel de club. Campionatele importante trag obloanele la începutul sau, cel târziu, jumătatea lui mai. În acest timp sunt concentrate şi fazele finale ale cupelor europene, sferturile jucându-se la o săptămână distanţă. Astfel că nici măcar Bayern n-a vrut să rişte nimic, Guardiola păstrând la odihnă o pleiadă de titulari, micuţa Augsburg a mulţumit şi a plecat (adică a rămas, jucând acasă) cu toate punctele. A căzut, aşadar, şi ultima mare echipă invincibilă în acest sezon, pe plan intern. Este şi nu este o surpriză. Credeam că Bayern se va strecura cumva printre jaloanele atât de dese ale finalului de sezon, dar iată că n-a reuşit. Rămas fără combustibil, şi un tanc de ultimă generaţie este la cheremul infanteriei inamice…

Dacă această înfrângere a bavarezilor este evenimentul central de-a lungul şi de-a latul continentului, noi putem extrage altul care ne priveşte în mod direct. Este vorba de gestul lui Raţ, unul necaracteristic pentru el. Să te opreşti în plină cursă şi să loveşti un adversar în faţă... Mingea fiind în cu totul altă parte a terenului, e clar că nici victima n-a fost uşă de biserică, l-o fi înjurat pe Raţ, dar reacţia este exagerată. Şi dă urât. După ce că-l avem în Spania pe Săpunaru, un rupător prin excelenţă, după ce Contra a făcut spume la... guriţă etapa trecută, mai vine şi Raţ cu o astfel de lovitură golănescă! Cu puţin noroc, s-ar putea să-şi fi făcut rost de vacanţă prematură. Dar oare de ce, că n-are treabă prin Brazilia?!

Bine că spaniolii sunt conectaţi la lupta titanică a celor trei de la vârf! Sâmbătă, tustrele au condus cu scorul de 1-0 la pauză, de regulă eveniment cu cotă 3,00 la casele de pariuri. Până etapa viitoare, primele două din clasament, Atletico şi Barcelona, vor avea un tête-à-tête cam la fel de contondent ca al lui Raţ cu adversarul său, în timp ce Realul, la Dortmund, poate să facă precum Bayern, adică să-şi odihnească oamenii de bază, fie şi cu riscul unei înfrângeri mărunte.