Narcis SIRETEANU

Pentru a măsura efectele stresului în toată lumea animală, oamenii de ştiinţă au făcut o experienţă inedită. Au legat o oaie şi un lup, de doi ţăruşi apropiaţi. În scurtă vreme, inima blândă a oii a cedat. A murit din cauza fricii.

Noi, bipezii, tot din lumea animală ne tragem, ba unii dintre noi au şi rămas acolo, dintr-un exces de fidelitate. Şi simţim zilnic efectele stresului.

Stresul oamenilor simpli provine din grijile lor de pe nivelul cel mai de jos al scării sociale. Nişte griji, de natură aproape animală, generează un stres de pe o zi pe alta, legat aproape exclusiv de lupta asta cenuşie pentru supravieţuire. Vom reuşi să plătim ratele la bănci, sau vin peste noi să ne ia casa? Avem cu ce ne achita angaralele tot mai apăsătoare? Bani pentru şcoala copilului ne ajung? Şi altele, în tonul ăsta. Una cu alta se acumulează şi, mai devreme sau mai târziu, fac explozie.

La marii şmecheri din codrii politicii şi din jungla afacerilor, stresul ia forme mult mai existenţiale. Cea mai frecventă întrebare pe care ei şi-o pun ţine de păstrarea libertăţii. Vor fenta oare puşcăria şi luna asta, sau li se va înfunda, în urma unui safari neaşteptat? Mita dată procurorilor şi judecătorilor, prin intermediul avocatului pe care l-au angajat, va avea efectul scontat sau va fi inutilă, în urma unui ordin de execuţie venit prea de sus?

O să vă mire ceea ce vă voi spune acum. Dar eu chiar cred în bolile pe care toţi împârnăiaţii români şi le descoperă după gratii. Cred în beteşugurile celor din clanul Becali, cred în suferinţele medicale ale lui Meme Stoica şi ale bivolului din rasa Borcea, cred în durerile lui Babiuc. Cred, pentru că bolile lor au fost cauzate de stresul formidabil în care au trăit prea mult timp. Să te culci, seară de seară, fără să ştii dacă dimineaţa te prinde în patul tău sau în cel, mult mai pufos, al amantei tale... Ce viaţă o mai fi şi asta? Oricât de frumoasă ar fi amanta, nu cred că merită.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.