Sunt sigur: e boală

Tare aş fi vrut să las naibii cazul Piţurcă şi să scriu despre lucruri cu adevărat importante, cum ar fi PSG-Barcelona ori apropiatul Campionat Mondial. De snooker! Numai că un nou puseu piţurcian s-a produs alaltăieri, sub forma unei conferinţe de presă pe care vertebratul a susţinut-o preţ de fix 100 de minute, stabilind cu acest prilej un record aproape neverosimil: cum naiba să învârţi 100 de minute cele 200 de cuvinte pe care prea generosul domn Dinu consideră că le-ar deţine în vocabular!? Bipedul a aflat că echipa sa (a noastră, a românilor şi a României ne mai fiind de mult, cam de când i-a fost atribuită lui pentru prima oară, cu mulţi ani în urmă) a mers atât de prost în cele două meciuri, cu Ungaria şi Olanda, deoarece campionatul nostru e unul foarte slab. E drept că pentru a face această constatare nu e nevoie de foarte mulţi neuroni. E de ajuns şi unul singur, cât are Piţurcă. Da, campionatul nostru e foarte slab. Dar infinit mai puternic decât al Ungariei. Pe care abia am egalat-o, printr-o baftă enormă, de barbugiu „în bulan”, când timpul de joc expirase deja. Aşadar, dacă abia faci egal cu unii mult mai slabi decât tine, nu poţi da vina pe campionat. Nici pe jucători neapărat, din moment ce ei au transpus pe gazon ideea (că două sau mai multe, de unde!?) tactică a ăluia din moţul trebii, recte Piţurcă. A,,, care idee tactică? V-o dau eu, din prima, fără preluare: curu-n poartă şi cum o mai da Domnul. Că altfel cum vă explicaţi grohăiala din preziua cataclismului, anume că „În meciul cu Ungaria ar fi bun şi un egal”!? Ca mai apoi s-o bage şi p-aia: „Cu Olanda vom juca mai prudent”!!! Adică cum? Să joci „mai prudent” decât pentru un egal cu Ungaria!?! Am scris de prea multe ori că Piţurcă e pur şi simplu un prost. Retractez. Nu e doar prost. E mai degrabă bolnav. Boala lui poartă denumirea de nesimţire. Şi, din nefericire, încă nu i s-a găsit leacul.