Doru POPOVICI

Ca de obicei, soarta crudă face ca această rubrică să fie scrisă cu câteva ore înainte de singura chestie care ne interesează pe toţi în aceste momente, meciul cu Bosnia. Tocmai de aceea, nici n-am să mă angajez în speculaţii pe acest subiect, amintind doar că pentru a nu ştiu câta oară în ultimii zece ani (cei scurşi de la catastrofa istorică, 1-1 cu Slovenia – apropo: am revăzut săptămâna asta acel meci; Doamne, ce fotbal luminos avea România, ce faze uluitoare de atac, ce tehnică şi ce viteză!) oscilez între dorinţa de victorie (şi implicit noi speranţe – de fapt, noi iluzii! – de calificare) şi cea de înfrângere la scor, care să-l trimită acasă pe neisprăvitul de selecţioner. Însă gândul că dacă se cară Răzvan ne-am putea pricopsi cu Oli mă face să doresc mai mult ca oricând victoria. Haios ar fi un 1-1: să vedeţi atunci calcule cum că am mai avea 0.73% şanse matematice de calificare, declaraţii de tipul: „am pierdut o bătălie, nu şi războiul”, „numai ghinionul n-ea privat de o victorie pe care o meritam” şi mai ales „numai un laş ar demisiona la greu, eu rămân aici, lângă echipă, şi la bine, şi la rău”.

Cum ziceam în titlu, sunt vremuri tulburi nu doar la noi, ci peste tot în lume: Blatter se autorealege în moţul bandei de infractori planetari, recurgând la şantaj şi ameninţări, în timp ce Anglia, inventatoarea „fenomenului”, nu dă doi bani pe votul măsluit de la FIFA. În acest timp, în Italia mai vine un val de arestări pentru meciuri trucate, ceea ce nu mai miră deja pe nimeni: e boală fără leac şi, la urma urmei, cu cât o fi mai nocivă decât falsificarea alegerilor de la FIFA? Ca atare, nu ne mai miră nici că în România, după ce s-a comis atrocitatea împotriva Timişoarei aceeaşi bandă de oficiali, în moţ cu Naşu’ şi Corleone caută acum nişte căi de ieşire din rahatul ăsta mare şi împuţit. Mă întreb cât de jigodie ori cât de şantajabil este acest imbecil numit Duru încât să declare cu seninătate, la TV, că „poate am greşit, dar s-au mai făcut astfel de greşeli la FRF”. Nebunia e că „greşeala” asta face vreo 10-12 milioane de euro pentru păgubiţi, bani pe care sunt gata să pariez că într-o (bună!?) zi va fi somat să-i deconteze nu javra de Naşu’, nici jigodia de Corleone, ci boul de Duru.