Doru POPOVICI

Probabil că modelul uman Ronaldo (ăla vechi, nu Cristiano) a creat o modă, fiindcă altfel nu pot să-mi explic de ce izvorăsc straturi succesice de grăsime pe nişte fotbalişti care, dacă s-ar lepăda de ele în loc să le adune, ar avea prestaţii insomparabil mai bune, cred. Cele mai vizibile cazuri sunt Benzema de la Real şi Zicu de la Timişoara. Paradoxal, ambii snt golgheteri „la zi” ai echipelor lor: Benzema a reuşit a treia „dublă” consecutivă, iar Zicu înscrie şi el aproape în fiecare meci. De aici, imaginea (complet falsă, după mine) de fotbalişti adevăraţi, capabili să „facă diferenţa”. Benzema este lent, greoi, şi cumva năuc pe teren. Are însă o tehnică foarte bună şi un plasament tot aşa, se loveşte mingea de el şi se duce în poartă, atunci când i se centrează. În plus, dacă o are la picior, driblează impecabil iar apoi şutează bine plasat, înscriind. Există însă şi o altă serie de faze în care este hilar: atunci când e lansat în adâncime, rămâne cu kilometri în urma fundaşilor, iar de plecare înapoi din ofsaid, nici pomeneală. La fel stau lucrurile şi cu Zicu, cu menţiunea că ăsta e încă mai lent, aproape letargic. Mă îngrozeşte gândul că e dat ca titular sigur în meciul cu Bosnia. Paranteză: Europa e plină de bosniaci care joacă la echipe de primă mărime din Germania, Italia, Anglia, Spania. N-am văzut la ei pic de grăsime. Au doar fibră şi un angajament fizic de speriat. Mă ia cu rău la inimă când mi-l imaginez pe Zicu primind o minge pe care, ca în România lui, ar urma să o preia cu o mişcare graţioasă (în măsura în care admitem că şi hipopotamii sunt graţioşi) urmată de o cursă de vreo doi metri, apoi o oprire, o privire şi o pasă neapărat „deşteaptă”, cam ca aia de la lovitura liberă de la marginea careului craiovean, populat cu amorţiţi. Ei bine, toate aceste procedee sunt valabile doar într-un campionat de murături, adică la noi. Aici, nici măcar nu trebuie să iei în calcul faptul că se poate şi altfel, adică bine. E suficient că te numeşti Zicu, astfel încât mai toţi adversarii se dau în lături cu mult respect, că doar nu s-or pune să-l afecteze psihic pe ditamai bunul de patrimoniu naţional. Bosniacii, care cu siguranţă că n-au auzit de el, îl vor lua „din prima” cu fulgi cu tot. Asta, desigur, în varianta destul de puţin plauzibilă că va ajunge mingea la el. La final, o nedumerire: de ce scrie pe pânza aia albă „Mama”, chiar aşa, cu ghilimele?