Gabriel MANȚĂ

Deşi cam devreme anul ăsta, n-avea cum să lipsească aia cu „până la Paşti sunt pe locul 1”! S-a mai dat omul pe brazdă, şi-a luat marjă mai mare anul ăsta. Lipsa de imaginaţie rămâne. Ca şi capacitatea de a învăţa din greşeli. A înţelege că istoria se repetă întotdeauna pentru turmă presupune să fii la alt nivel, ceea ce nu e cazul. Cioban nu e chiar totuna cu păstor. Un altul care pedalează viguros pe urmele celui în cauză, deşi pedalatul i-ar fi mai util la propriu, este Marian Iancu. Omul a reuşit să-şi construiască şi el un fel de tribună telefonică. Dacă ar fi să aleg un singur adjectiv pentru a-i rezuma discursurile, acela ar fi „mustrător”! Desigur, lui i se pare că inteligenţa făţişă îl recomandă pentru a da lecţii tuturor, iar dialogurile cu Meme Stoica şi Piţurcă stau mărturie. De fapt, banii sunt cei care le asigură acestor oameni accesul atât de facil la urechile noastre. E tot mai greu de rezistat la a extinde asupra lui Poli Timişoara antipatia pe care o induce Iancu. Deşi în ultimul timp echipa bănăţeană a înşirat cele mai bune sezoane din istorie, publicul nu mai umple arena ca odinioară. Nimic nu-i întâmplător...

Ca să trecem şi la fotbalul din spatele vorbelor, că aşa a ajuns, se pare că trioul din frunte a pus de o evadare compactă (asta dacă şi Vasluiul va bate azi acasă), cu şase puncte din şase posibile în primele două etape. Iar când două dispute sunt tranşate direct cu urmăritoarele, impactul este cu atât mai puternic. Că Rapidul este nevricoasă nu mai poate fi o surpriză, în schimb CFR-ul ilustrează perfect faptul că austeritatea se plăteşte... scump! Minteuan este un tânăr care poate acumula şi din eşecuri, ceea ce ar putea fi în regulă dacă s-a luat decizia de a se investi în el. Oricum, din meciul CFR-ului cu Poli nu se pot trage concluzii clare, arbitrajul fiind realmente odios, în raport cu jocul, nu cu vreuna dintre echipe. Atâta incompetenţă în judecarea fazelor rar mi-a fost dat să văd, de fapt niciodată într-o singură partidă. Parcă era o farsă cu camera ascunsă, pe care le-o făcea acest Avram jr. jucătorilor, fluierând cu obstinaţie numai pe dos! Vă puteţi imagina că acesta a fost declarat în toamnă, de ta-su, cel mai bun arbitru din România?!