Doru POPOVICI

Ciudată această programare a partidelor din cele două competiţii europene: în timp ce în Champions’ League acelaşi tur se joacă împărţit în două săptămâni, în Europa League toate partidele se joacă grupat, iar returul la numai o săptămână distanţă, când jumătate din celelalte abia pun de meciurile tur. Logica ar fi ca ăstea să le ajungă din urmă pe celelalte, întrucât în Champions’ deja se joacă „optimile”, iar în europa League „şaisprezecimile”. Iar asta înseamnă o aglomerare de nedescris în competiţia în care joacă şi Unirea Urziceni. Pardon: în cea în care nu joacă Unirea, ci face o figuraţie lamentabilă, un antifotbal de care credeam că ne-am lepădat definitiv după debarcarea Satanei, iar pardon, a lui Piţurcă. Iar dacă tot au ajuns bărăgăniştii noştri să spurce cu murdăria lor de nonfotbalatât nobilul Anfield Road cât şi sfintele plaiuri ale lui John, George, Paul şi Ringo (adică The Beatles), măcar îmi rămâne cretina satisfacţie că pentru ei, dacă tot vorbirăm de Anglia, este „game over”, cum scrie la jocurile pe calculator. Numai că la ăstea, chiar când jocul s-a terminat, poţi s-o iei de la capăt. Pentru Unirea, „capătul” înseamnă şi mântuirea. Am trăit alaltăieri una din prea multele şi prea des repetatele umilinţe în care ideea de sport în general a fost distrusă, iar cea de spectacol sportiv desfigurată. Despre ce spectacol mai poate fi vorba când una din echipe (şi totdeauna asta e una românească) ajunge în careul advers pentru prima dată în minutul 57 (!?!), prilej consemnat de comentatori drept... „un eveniment”? Că Unirea Urziceni a jucat exact ce scria pe tabelă, adică un „zero” mare, nu-i nimic special, că doar nu vă aşteptaţi la altceva. Cu adevărat grav este că, ignorând cu desăvârşire ceea ce se poate vedea şi de pe Marte, s-au şi găsit voci care să elogieze prestaţia, să invoce ghinionul (ghinion a avut Liverpool, că nu ne-a dat vreo cinci!) şi, desigur, să ne-o bage la desert p-aia clasică: „deci, se poate!”. Ce se poate, mă, specialiştilor? Să-i dea Urziceniul în retur 2-0 lui Liverpool!? Adică să-i încalece din secunda 1 şi să-i năucească, şi să-i bombardeze, şi să-i sufoce până o scot ăia din aţe de câte ori avem noi nevoie!? Şi în timpul ăsta ei să stea şi să-i admire pe alde Frunză şi Galamaz, cam cum îi admirau ăştia pe ei la Liverpool? Şi cum să câştigi un meci, de orice ar fi, dacă în 90 de minute tragi în total două şuturi, din care 0 (zero) pe poartă!? Pentru Unirea, e clar, este „game over”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Game over.

Comentarii