Doru POPOVICI

Echipa noastră, Cetatea Suceava, s-a salvat aproape miraculos de la retrogradare, graţie nu atât jocului propriu, cât „jocului” economic care a produs suficient de multe falimente cât să ne salveze de la retrogradare. Şi, eventual, jocului rezultatelor. Despre jocuri de culise nu discutăm, cel puţin atât timp cât ne sunt favorabile.
Finalul de campionat nu a adus doar izbăvirea, ci şi schimbări majore. Ceea ce părea doar un zvon s-a adeverit: clubul are un nou preşedinte, în persoana lui Ciprian Anton, remarcabil antrenor de juniori şi totodată profesor de educaţie fizică. Fostul meu coleg de la „Ştefan cel Mare”, “Toni” pour les connaisseurs, a dovedit, fără îndoială, şi remarcabile calităţi de manager, din moment ce întreprinderea sa privată cu specializarea “fotbal” a reuşit performanţe notabile la nivel naţional. Fără îndoială că şi dl. Moldovan, cel înlocuit la comandă de Toni, s-a străduit, atât cât i-au permis legile şi vremurile să asigure (uneori cu bani din propria afacere, aşa cum s-a întâmplat la etapa din preziua Paştelui) bunul mers al echipei, în sensul că, teoretic, un jucător plătit corect şi la timp intră cu un tonus superior pe teren. Lucru care la Suceava e discutabil, din moment ce chiar atunci, la Paşte, dacă tot primiseră bani (care 15, care 40 de milioane!) jucătorii nu s-au mai obosit cu deplasarea, vreo 9 rămânând acasă, să sărbătorească creştineşte!
Deplasarea (la Ploieşti, parcă)? Dă-o-n mă-sa, e pentru fraieri!
Vreau să spun că dincolo de finanţarea care la Suceava e practic inexistentă (slavă Domnului că primarul Lungu şi consilierii locali se zbat ca nebunii să asigure un minimum necesar), asta, desigur, fiindcă eventualii sponsori sunt săraci lipiţi după cum rezultă din bilanţurile contabile ale miliardarilor locali, dincolo de „elanul” demenţial al fotbaliştilor (unii, cică, mari pariori la Astra Sport Bets!), echipa preşedintelui Ciprian Anton mai are de luptat şi cu noul sistem care prevede şase echipe retrogradate. E greu? Nu. E groaznic. Dar aşa cum îl ştiu eu pe Toni, cu siguranţă că va găsi soluţii. Una e chiar în bătătura lui: jucătorii pe care el însuşi i-a format. Baftă, Toni!