Există situaţii în care este necesară crearea unei relaţii de încredere puternică între doi indivizi sau între un animal şi o fiinţă umană. Câinii şi delfinii sunt în mod particular capabili să stabilească o comunicare mimico-gestuală cu omul. Aşa cum observa Paul Watzlawick în „Pragmatica comunicării umane”, delfinii încearcă să stabilească un contact cu o fiinţă umană, luându-i mâna în gură şi strângând-o cu delicateţe, chiar dacă au dinţi foarte puternici. Dacă omul participă la acest ritual, animalul îl poate interpreta drept un mesaj de încredere reciprocă. Şi câinii pot învăţa singuri, încă de când sunt mici, cu ce forţă trebuie să muşte pentru a nu face rău, obişnuinţă pe care o vor pune în practică şi în relaţia cu oamenii. „Încrederea este o relaţie socială bazată pe cognitiv şi afectiv, pe de o parte, şi pe opinii (opinia lui A despre B, imaginea lui B pentru A), pe de altă parte, dar şi pe feeling şi stare de spirit. Încrederea este o decizie”, a subliniat psihologul Cristiano Castelfranchi, preşedintele Institutului de Ştiinţe şi Tehnologii. Relaţia de încredere se naşte mai întâi de toate ca un raport empatic, prin intermediul unui schimb de informaţii despre cine este celălalt, ce doreşte, ce simte, folosindu-se pentru asta toate canalele de comunicare verbală şi nonverbală, armonizându-se elemente explicite şi implicite.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cum se naşte un raport de încredere.

Comentarii