Oamenii în grupuri se comportă similar turmelor de oi, urmând orbeşte unul sau câţiva oameni care li se par că ştiu unde merg, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii britanici, publicat în Animal Behaviour Journal şi preluat de telegraph.co.uk.
Cercetătorii de la Universitatea din Leeds, autorii studiului, cred că descoperirea lor poate avea aplicaţii importante, mai ales în administrarea dezastrelor.
Cercetătorii, coordonaţi de profesorul Jens Krause, au realizat o serie de experimente în care voluntarilor li s-a cerut să meargă la întâmplare într-o sală mare, fără să vorbească unii cu ceilalţi. Un număr mic dintre subiecţi a primit câteva instrucţiuni suplimentare.
Rezultatele studiului indică faptul că este suficientă o minoritate de doar 5% din ceea ce se numeşte "indivizi informaţi" pentru a influenţa direcţia unui grup mare, de minim 200 de persoane. Restul de 95% urmează minoritatea, fără să-şi dea seama de acest lucru.
"Există asemănări semnificative cu comportamentul animalelor în grup", a spus Krause, care a lucrat cu cercetători de la Universităţile din Oxford şi Wales Bangor.
"Cu toţii ne-am aflat în situaţii în care ne-am lăsat absorbiţi de mulţime, dar ceea ce este mai important la acest studiu este că participanţii au ajuns la un consens în ciuda faptului că nu li s-a permis să vorbească unii cu ceilalţi sau să-şi facă semne între ei", a spus profesorul.
"În cele mai multe cazuri, participanţii nu şi-au dat seama că sunt conduşi de alţii', a adăugat acesta.
Studiul urmează altuia, realizat de profesorul Simon Reader de la Universitatea din Utrecht, care a scos la iveală faptul că majoritatea oamenilor se simt fericiţi să joace un rol secundar, chiar şi în cazul în care urmează un lider care nu ştie unde merge.
"Şi mai interesant este că studiul a indicat că, în condiţiile în care li se arată o scurtătură, oamenii preferă să meargă pe drumul vechi şi să le spună şi celorlalţi să aleagă drumul mai lung", a spus Reader.
Descoperirea ar putea avea implicaţii fatale atunci când este vorba de evacuarea unei clădiri sau a unei nave, în caz de urgenţă, pentru că oamenii preferă drumurile familiare, chiar dacă acestea sunt o alternativă mai lungă de a scăpa din dezastru.