Tiberiu AVRAM

Un amic îmi povestea odată cum a fost cu familia la o biserică ortodoxă și, după ce au intrat, un slujbaș al lăcașului i-a cerut soției amicului să-și acopere capul cu un batic. Femeia nu a vrut și lucrurile au rămas așa. Amicul meu era extrem de iritat de ce i s-a cerut soției lui și povestea că l-a pus la punct rapid pe bărbatul care îndrăznise să facă respectiva solicitare. L-am întrebat atunci dacă a vizitat vreodată o moschee. Mi-a răspuns, mândru, că da. Și l-am mai întrebat dacă s-a descălțat la intrare. „Sigur că da!”. Dar de ce te-ai descălțat, am mai îndrăznit eu să îl întreb. „Pentru că așa e tradiția la ei, altfel nu te lasă să intri”. Aha! Știam că amicul meu era umblat prin lume, așa că am mai riscat o întrebare - dacă a vizitat vreodată o sinagogă. După ce mi-a spus, din nou, că da, l-am întrebat dacă și-a pus pe cap, la intrare, o cipilică sau chiar acea kipa a evreilor. „Sigur că da, așa e tradiția lor. Fără cipilică nu te lasă să intri”. Aha! Din nou, aha!

Deci, dacă mergem în vizită la o moschee ne descălțăm la intrare, pentru că așa e tradiția. Dacă vizităm o sinagogă, ne punem kipa în cap, pentru că așa e tradiția. Mi se pare absolut normal să procedăm așa. Să respectăm fiecare religie, iar dacă vizităm vreun lăcaș de cult să ne supunem rânduielilor locului. Din bun-simț, din respect. Și, la fel ca și amicul meu, toți cei pe care îi știu respectă rânduielile când vizitează o moschee sau o sinagogă.

Ce mă intrigă, însă, este altceva. De ce avem respect și chiar aprecieri față de tradițiile și obiceiurile altor religii, dar dezaprobăm zgomotos și cu revoltă rânduielile Bisericii Ortodoxe? Asta nu pot să înțeleg și nu am să înțeleg niciodată.

Cum nu înțeleg de ce sunt așa de pornite televiziunile centrale pe protocolul care permite ca Lumina Învierii să ajungă în casa fiecărui creștin. Iar lor li s-au mai adăugat președintele și unii lideri politici, care vor să anuleze acest acord.

Am citit cu atenție protocolul legat de Lumina Învierii, iar prevederile acestuia asigură respectarea tuturor regulilor de distanțare socială. Unde e problema? Să fie o problemă simplul fapt că creștin ortodocșii primesc Lumina Învierii? Asta să fie cu adevărat marele necaz?

Biserica asta a noastră, BOR, e bună atunci când donează alimente, când organizează voluntari care îi ajută pe cei nevoiași, care în aceste vremuri duc cele necesare, mâncare și medicamente, bolnavilor care nu pot ieși din casă.

Biserica asta a noastră e bună când donează bani (doar câteva milioane de euro, de când a început pandemia) și cumpără echipamente medicale necesare spitalelor din țară, chiar dacă toate acțiunile ei sunt foarte slab mediatizate.

Dar Biserica asta a noastră, oricâte ar face, oricât ar ajuta, e pusă la zid pentru că vrea să ducă lumină credincioșilor, bolnavi sau sănătoși, curați sau păcătoși.

Eu sunt un creștin ortodox care și-ar dori să respecte mai mult și mai multe rânduieli bisericești. Nu o fac și nu intru în detalii. Sunt doar un biet păcătos, care are niște bucurii legate de Biserică. Iar una dintre ele, poate cea mai mare, este legată de Paște. De slujbele din Săptămâna Mare, de Lumina Învierii, de sfințirea coșului. De slujbe nu poate fi vorba acum, de sfințirea coșului (o tradiție care există, din câte știu, doar în Bucovina) nici atât. Ne-a mai rămas Lumina Învierii. De ce vreți să ne luați și asta? Lăsați-ne, vă rog, măcar Lumina! Poate pentru voi, pentru cei care ironizați măsurile din protocol, Lumina această nu contează, nu are nici o valoare. Dar pentru mulți alții, pentru milioane de români, chiar contează! Nu e doar un simbol, e mai mult decât atât. E, poate, esența credinței noastre, a creștin ortodocșilor!