Alina MIHĂESCU

I-au pus cătuşe, au văzut-o toţi, mai puţin cameramanul Antenei 3, care pentru poziţia neinspirată pe care a avut-o în momentul cu pricina n-a reuşit să arate esenţialul. Dacă n-a fost concediat încă, ar fi bine să-şi ia concediu, în paranteză fie spus. Mă rog, până la urmă s-au lămurit şi ei că da, Elena Udrea a ieşit din sediul DNA cu cătuşe, deşi la sosirea la sediul Poliţiei Capitalei a coborât din maşină fără cătuşe. Evident, şi acesta aspect a fost discutat, analizat, disecat, interpretat. Cum altfel să vorbeşti zile întregi pe acelaşi subiect dacă nu fără să ratezi orice detaliu important sau neimportant? Toată presa a întors, pe toate părţile, gestul Elenei Udrea de a pune degetul la nas. Fiecare român şi-a împărtăşit opinia cu privire la mesajul acesteia, unii spunând că i s-a-nfundat, în general, alţii că i s-a-nfundat nasul, iar alţii, că pur şi simplu n-a nimerit nara. Derizoriul a continuat şi-n ziua următoare, cu detaliul care ar fi trădat-o pe Elena Udrea în sensul că, ne-am prins, n-a dormit acasă. Marţi dimineaţă, doamna purta exact aceleaşi haine cu care fusese îmbrăcată în Parlament în seara cu nasul. Căci aşa îi va rămâne numele. Şi dacă n-a dormit acasă, ce? Făcea şi ea încălzirea. Voia să vadă cum e să nu dormi acasă, de moment ce asta o aşteaptă. Iar ca să nu facă trecerea bruscă de la acasă la patul din arest, a încercat altceva. Mai contează? Nu. Important este că i-au pus cătuşe, iar spectacolul s-a bucurat de un interes cum nu s-a mai văzut în România nici când am ajuns în sferturi de finală la Campionatul Mondial de Fotbal. Faptul că Elena Udrea a fost flancată de opt jandarmi la ieşirea din DNA mi s-a părut o măsură absolut legitimă, la câtă poftă de sânge afişau reprezentanţii presei. Vârtejul continuă, căci Elena Udrea a fost adusă, miercuri, din arest la instanţa supremă, unde se judecă cererea procurorilor DNA de arestare, în dosarul Microsoft, iar la intrarea în sediul ÎCCJ a repetat acelaşi gest de a duce degetul arătător pe nas. Şi astfel, s-a mai scris o ştire. Cine ştie câte degete la nas va mai duce Elena Udrea, cert este că gestul pare unul de mare însemnătate, aproape că umbreşte arestarea însăşi. Acum, că lumea a văzut-o şi pe asta, se poate spune că România a avut şi ea momentul ei de satisfacţie deplină, pentru unii aproape sexuală. Şi nu e de mirare, căci Elena Udrea a contribuit din plin la asta. Şi totuşi, am putea oare să ne revenim din starea asta şi să ne-ntoarcem la şcolile noastre cu WC-uri în fundul curţii, la săracii noştri care mor cu zile în spitale fără medicamente, la autostrăzile pe care nu le avem? Miercuri, la Minsk, s-a negociat pentru pace. Pentru pacea întregii Europe, nu doar pentru Ucraina. Vladimir Putin, Petro Poroşenko, Angela Merkel şi Francois Hollande s-au întâlnit pentru a pune la punct un plan de pace. Chestiunile cu adevărat importante nu le vedem la televizor şi nu provoacă nici delir emoţional. E cazul să ne revizuim priorităţile şi să le urăm succes şi putere de muncă procurorilor, dacă ne dorim de la viaţa asta ceva mai mult decât pâine şi circ.