Doru POPOVICI

Nu m-am mirat foarte tare ieri, când am citit ştirea conform căreia drepturile de televizare a meciurilor din Premier League pe următorii trei ani s-au achiziţionat pentru ceva... miliarde de euro! Prin comparaţie, ăla care achiziţionase aceleaşi drepturi, dar pentru prima divizie din România, e în faliment (e drept, nedeclarat, că mai toate din ţara asta prost făcută!), ceea ce de asemenea nu e de mirare. Iar dacă tot s-a hotărât să le cedeze concurenţei, s-a ajuns, paradoxal, că în prima etapă, pe 20 februarie, meciul de deschidere a balului, să fie transmis live de... trei televiziuni!!! Cele trei semne de mirare revin câte unul pentru fiecare din ele: Look, Dolce şi Digi. Ei bine, meciul ăsta la care e înghesuiala de televiziuni, păstrând proporţiile, ca la Superbowl sau Real - Barca, este Viitorul - CSMS Iaşi! Păi cum dracu' să nu dai faliment!? Revenind în Anglia, am văzut alaltăseară meciul cu numărul 701 al lui Steven Gerrard la Liverpool, echipă pe care a slujit-o (dar la ce nivel!) întreaga lui viaţă. Faptul că acum, când are aproape 34 de ani (pe care îi va împlini pe 30 mai), Liverpool îl goneşte tocmai în SUA, îmi reaminteşte de o chestie similară: plecarea lui Raul de la Real Madrid, după care lui Real i-au trebuit ani buni până să reînceapă să conteze acasă şi în Europa. Ideea e că nu-i de joacă cu simbolurile, iar Stevie G. este chiar mai mult decât atât, este însăşi viaţa acestei echipe. Tot alaltăieri, în meciul cu Tottenham, în care, desigur, Stevie G. a marcat din penalty, noul superstar (de fapt deja învechit la Liverpool), Balotelli, a reuşit să înscrie golul victoriei, cel de 3- 2. A fost primul său gol acolo, deşi e aproape jumătate de an de când a fost achiziţionat. Mă gândesc că pe ăsta Liverpool l-ar fi putut vinde la fel de bine în SUA (că ăia-s suficient de fraieri!), iar cu banii luaţi să-i fi triplat lui Gerrard salariul. Cu siguranţă că ar fi ieşit în câştig! Pare paradoxal, dar zău că nu e.