Sorin AVRAM

Examenul de Bacalaureat s-a desfăşurat la Suceava fără incidente deosebite. La mai toate şcolile s-au strâns bani pentru doamnele şi domnii profesori, care s-au făcut că nu aud cum elevii şuşotesc între ei şi care au fost indulgenţi atunci când au corectat lucrările. Rata de promovabilitate a crescut spectaculos faţă de cea de anul trecut, iar acest lucru s-a întâmplat şi datorită faptului că subiectele au fost accesibile. Rezultatele Bacalaureatului au dus Suceava până pe locul IV pe ţară. Un singur elev a avut 10 pe linie. Este vorba despre o absolventă a Colegiului „Alexandru cel Bun” din Gura Humorului. Aceasta va primi 3.000 de lei din partea Guvernului USL, care face eforturi pentru a demonstra poporului că este de treabă şi că nu degeaba a fost votat masiv la alegerile de anul trecut. Alţi elevi au fost premiaţi cu bani, excursii, maşini şi telefoane mobile de părinţi. De cei care-şi permit acest lucru.

Recent am urmărit un documentar BBC care m-a impresionat profund. Şase tineri din Marea Britanie, cam fiţoşi de felul lor, au fost duşi în Ghana pentru a vedea de unde pleacă aurul care se transformă în bijuteriile pe care ei le poartă pe deget, la gât, în urechi ori în nas. Tinerii au lucrat două zile la o exploatare auriferă, unde au săpat terenul mâlos şi au cărat pe cap lighene pline cu noroi în care s-ar fi putut găsi aur. Au făcut-o alături de localnici, printre care se aflau şi tinere mame care-şi duceau copiii în spate. Unul dintre cei care trudeau de dimineaţa şi până seara pe o temperatură de 37 de grade pentru 2 lire pe zi era un tânăr în vârstă de 24 de ani. Acesta era singurul din familie care aducea bani acasă. Familia număra 13 persoane. Întrebat de musafirii din Marea Britanie ce şi-ar dori, acesta a spus că nu ar vrea decât să aibă posibilitatea să înveţe. Tânărul de culoare le-a arătat britanicilor cele trei-patru cărţi pe care le avea şi ale căror pagini de-abia se mai ţineau de cotor de răsfoite ce erau, şi spunea că dacă ar avea posibilitatea să înveţe ar ajunge departe. La vreo 300 de kilometri distanţă de exploatarea auriferă, în capitala Accra, câţiva copii de 10-11 ani scormoneau în groapa de gunoi în care erau aruncate computere şi alte aparate aduse din Marea Britanie. Într-o atmosferă toxică cauzată şi de fumul de la calculatoarele care erau incendiate, copiii căutau bucăţi de cupru pe care să le vândă. Din banii obţinuţi aceştia îşi puteau cumpăra apă. Unul dintre copiii care căutau prin gunoaie spunea că din banii câştigaţi îşi cumpără şi cărţi pentru şcoală. Întrebat ce-şi doreşte de la viaţă, copilul, care dormea împreună cu mama sa sub cerul liber, a spus că vrea să înveţe.

Nu ştiu de ce, dar vizionând acest film m-am gândit că n-ar fi rău ca unii dintre adolescenţii suceveni care merg la şcoală în dorul lelei, care aşteaptă bani pentru a-şi aranja examenele şi recompense pentru că învaţă să rezolve o integrală triplă ar trebui să fie trimişi într-o excursie în Ghana. Excursie în care să fie însoţiţi şi de profesorii care vin la şcoală de parcă ar merge la săpat în piatră şi care nu fac nimic până când nu primesc mici atenţii din partea părinţilor.