Lucian AVRAMESCU

Trăim, scriam zilele trecute, într-o țară în care stafiile totalitarismului învie. Le întâlnim la tot pasul. Și îndemnam oamenii la contraofensiva votului. Nu așteptați să vă vină politicienii la ușă (cu toate că ar trebui s-o facă!) pentru a vă convinge. Fie că vin, fie că nu v-au întâlnit încă în piață sau pe stradă, ieșiți și votați împotriva hidrei care a acaparat tot și mai ales, prin infiltrări, cumpărări sau șantaj, oameni de decizie din cele mai importante instituții ale statului. În îndemnul meu, la care nu mă îndeamnă nimic altceva decât dorința de a trăi, cu bunele și relele ei, într-o țară normală, scriam: Ieșiți la vot, așa cum ați ieși din comă! De ce o asemenea alăturare comparativă? Pentru că mulți dintre noi, obosiți, scârbiți, sătui de minciuni și de hârjoana politică devenită pe alocuri grețoasă, se arată indiferenți la exercițiul votului, înmormântați de vii în blazare și neputință. Ei, acești nefericiți concetățeni, se arată în fapt indiferenți la ce fac alții cu viața lor, se predau necondiționat, abdică de la singurul drept care – cu toată încercarea de asasinat din vară, de asasinat al votului – a rămas încă viu și întreg.

Marți pe la prânz, într-o veche clădire a Bucureștilor, refăcută cu grijă și care găzduiește Centrul cultural al tinerimii române, condus azi de muzicianul Voicu Enăchescu, am asistat la un eveniment al normalității. Nu spun decât atât. În primul rând al sălii unde prietenul meu Octavian Știreanu își lansa tomurile care adună istoria interbelică și contemporană a ziarului Azi, condus cândva de Zaharia Stancu, iar în ultimii 22 de ani de el, stăteau alături Ion Iliescu și Emil Constantinescu, aproape zâmbitori și adresându-și cuvinte (sigur nu se înjurau), academicianul Eugen Simion, de două ori președinte al Academiei Române, originar din Chiojdeanca Prahovei, venerabilul liberal Radu Câmpeanu, oameni ai scrisului, cărturari și diplomați, într-o alăturare care conferea evenimentului o normalitate stilată. Am avut conflicte de condei și momente de colaborare civilizată cu cei mai mulți dintre politicienii prezenți acolo, oameni cu calități, cusururi, dar cu o îndelung șlefuită cultură politică și nu doar politică. Pe nici unul n-am reușit să-l detest, în momentele cele mai dure, asta este, trebuie s-o recunosc, ca pe Traian Băsescu. De ce îl detest pe Traian Băsescu? Am spus-o de atâtea ori și este inutil să reiau. Iată motivul pentru care cred că și votul de duminică este și va fi, pentru cei mai mulți dintre cetățeni, nu un vot neapărat pentru candidatul atârnat în sfori, deasupra șoselei, în expresia fotografică a unui potret în general grăsuț și liniar înseriat, ci împotriva unui regim care a devenit agresiv, totalitar, insultător pentru cetățeanul de rând. Acest regim cu mulți, mult prea mulți generali și gradați, cu mult prea multe microfoane în pereți și-n suflete, cu nenumărați ”infiltrați” în viețile noastre, cu multe, mult prea multe servicii în serviciul unui singur om, trebuie să cadă, să dispară în negura urâtă a timpului. Ieșiți la vot, oameni buni! Votul nu se impozitează, iar în odaia de pânză a secției electorale ești singur, cu speranțele tale și opțiunea ta suverană. Fii duminică propriu-ți rege!

Scriam aceste rânduri și le-aș tot scrie în speranța că jumara electorală bine ambalată, pe care au primit-o mulți (în târgul moldav Roman înțeleg că s-a bătut recordul), nu va fi momeala prostirii altor și altor români, vinovați de a prelungi blestemul. Duminică e șansa de a ieși, democratic, din lunga stalinizare a României, țara ajunsă cea mai săracă și sărmană din Europa.