Ion DRĂGUŞANUL

Încrezători în instituţiile statului până la naivitate, inclusiv în sistemul bancar, pe care noi l-am privit şi încă îl mai privim ca pe o instituţie a statului, iată-ne ajunşi pe toţi cei care am solicitat un credit în postura de victime ale unui sistem cămătăresc vorace şi inuman.Nu includ în acest sistem funcţionarii bancari, mulţi dintre ei victime ca şi noi sau simpli salariaţi, prost plătiţi şi tremurând de frica pierderii locurilor de muncă, într-o Românie în care nu mai există alternative. Dar de bănci ne putem apăra şi avem şi obligaţia să ne apărăm.

Marea majoritate a contractelor de credit pentru consum, destinate consumatorilor persoane fizice sunt încheiate de creditori cu ignorarea, ba chiar cu sfidarea cinică a prevederilor Legii nr. 289/2004, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 319 din 23 aprilie 2008.

Conform Legii, băncile aveau obligaţia să includă, în contractele de credit, conform art. 8, „valoarea DAE” şi „o indicare a condiţiilor în care poate fi modificată DAE”. Nu abureli semantice, ci valoarea, şi ca formulă de calcul şi ca sume precis calculabile. Conform art. 9, alin. 2, „consumatorul trebuie să fie informat, în scris, despre orice modificare survenită pe durata contractului de credit asupra dobânzii anuale sau a costurilor intervenite ulterior datei semnării contractului de credit, în momentul în care intervine această modificare. Această informare se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin intermediul unui extras de cont”.

Toate contractele de credit, fără excepţie, induc incertitudini şi disimulări de intenţii aparent oneste, dobânda reprezentând un termen vag, fără nici o raportare precisă, astfel încât băncile să-şi poată permite, ulterior, să încalce cu cinism prevederile legii, printr-un sistem cămătăresc aleatoriu şi discreţionar, iar noi, disciplinaţi şi resemnaţi mioritic, nu îndrăznim să facem uz de prevederile art. 17, aliniatul 2, şi să cerem, în justiţie, constatarea nulităţii contractelor abuzive de credit, Legea stabilind că toate „contractele încheiate după data intrării în vigoare a prezentei legi, cu nerespectarea prevederilor acesteia, sunt nule de drept. Acţiunea în constatarea nulităţii poate fi introdusă de orice persoană interesată şi se soluţionează de instanţa civilă competentă”. 

Un important sprijin în exercitarea de demnitate a românului, căzut victimă dezumanizantului sistem cămătăresc bancar, îl reprezintă OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 389 din 11 iunie 2010, care Ordonanţă obligă băncile să respecte legalitatea şi transparenţa dobânzii, care va fi raportată, conform art. 37, litera „a”, „la fluctuatiile indicilor de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referinţă a BNR, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului”, iar conform literei „d” a aceluiaşi articol, „formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii”.

Pentru contractele în derulare, băncile au aceeaşi obligaţie, de a transforma jaful discreţionar într-o relaţie contractuală onestă şi fără echivoc, prin notificări, care să fie trimise creditaţilor în maximum trei luni de la publicarea OUG nr. 50/2010, deci până cel târziu în data de 11 septembrie 2010. Nu o vor face, pentru că puţin le pasă bancherilor de ţara şi de naţiunea care le-au fost oferite plocon, aşa că avem noi obligaţia să înregistrăm, la banca asupritoare, câte o „notificare”, cerând număr de înregistrare pe copie, în notificare solicitând modificarea contractului existent, prin act adiţional, în sensul respectării prevederilor Legii nr. 289/2004 şi a OUG nr. 50/2010.

După o lună de zile, dacă nu primim nici un răspuns (şi nu-l vom primi de la suficienţii care ne aduc la sapă de lemn) sau dacă primim un răspuns în doi peri, trebuie să ne adresăm Justiţiei (din câte ştiu, Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului Suceava, dar mă voi informa şi vă voi comunica la timp). Plângerea de constatare a nulităţii contractelor de creditate (e o prostie să cerem recalcularea dobânzilor, când, în baza prevederilor legii încălcate, contractele acelea sunt nule de drept, ceea ce se poate stabili doar în Justiţie), plângerea, deci, trebuie să fie simplă şi raportată doar la textele de Lege menţionate, dar asupra temei voi reveni la timpul potrivit.