Lucian AVRAMESCU

Soluţia acordării celei de a doua cetăţenii pensionarilor, prin eliberarea rapidă de buletin pentru lumea cealaltă, e pare-se, validă şi salvatoare. Guvernul Băsescu, Udrea, Boc, Videanu pare să se fi inspirat din scrierile suedezului ezoterist Swedenborg care demonstra, pe la 1750, că trăim aici şi „dincolo” de când ne naştem. Dincolo însemnând - în funcţie de nota la purtare pe pământ - rai sau iad.

Pensionarii români, care trăiesc deja iadul aici, ar putea beneficia de o cetăţenie mai cumsecade pe lumea cealaltă. De ce să nu-i transferăm mai iute? Scapă şi ei de blestemul traiului chinuit, fără bani de mâncare şi căldură, fără doctori şi doctorii, fără dreptul elementar la respect şi scapă şi guvernul de o cheltuială inutilă care ar putea face rotunde multe averi de clienţi politici. De ce să investeşti bani în nişte epave (un fel de vapoare ruginite care pot fi date pe un dolar bucata şi chiar pe nimic) când raţiuni înalt patriotice ar găsi, prin soluţiile strategului Udrea de pildă, mai corecte direcţionări financiare?

Am văzut, în Bucureşti, zilele astea, salvări strident ţipătoare, cu un bocet mecanic, trecând mai des şi mai iute pe sub ferestrele mele. Şi în satul natal din Prahova vin mai des şi culeg predilect bătrâni care se întorc, câteva zile mai târziu, într-o cutie confortabilă de lemn. Ei şi-au dobândit deja râvnita cetăţenie la Dumnezeu. Fie-le ţărâna uşoară! O ştire de presă ne anunţă că într-un spital judeţean, la Constanţa parcă, numărul bătrânilor care se internează a crescut ameţitor de la o zi la alta şi explicaţia ar consta în faptul că nu mai au bani de doctorii şi speră să le primească gratis în spital. Şi încă nu li s-au micşorat micile lor pensii, mai mici decât orice ajutor social din lumea bună. Întâmplarea a făcut să întâlnesc, la pescuit, pe malul unui râu de munte, un bărbat plesnind de sănătate care, din vorbă în vorbă, mi-a mărturisit că e pensionar. Se relaxează o zi pe săptămână  dând la păstrăv, iar în rest are o afacere în Capitală. Are 48 de ani şi a lucrat ca şofer la nişte grade mari din „servicii”. Care servicii? Ei care?! A fost şi pe „afară”. Aha! Mie, care lucrez de aproape patru decenii în presă, iar mulţi din colegii mei membri ai Uniunii Scriitorilor au pensie la vârsta mea, nu mi s-a părut moral să cer pensionarea. Un scârţâit al inimii mi-ar fi permis poate. ”Puştiul” ăsta rumen şi bronzat, a obosit de aşteptat şeful la volan şi s-a pensionat medical. N-are, cum el însuşi o spune, nici pe dracu. E sănătos tun. Pensia e babană şi speră s-o pape până la o sută de ani.

Da, mi-am zis, aici e o măgărie. A sistemului de pile, a doctorilor care l-au făcut tebecist sau cardiac pe sportivul ăsta contra unei şpăgi grase. Aici e de umblat. Dar cum să umbli la pensia unei amărâte care a lucrat la forjă ca femeie, are sănătatea zdrenţuită şi munceşte pe rupte acasă, la 70 de ani,  să-şi întreţină nepoţii fiindcă părinţii acestora au plecat să-şi caute norocul prin lume? De ce nu se atinge guvernul Băsescu de aceste pensii cu adevărat nesimţite? Sunt cetăţeni de rang unu şi cetăţeni de mâna a doua? Sunt, în viziunea îmbuibaţilor noştri guvernanţi, putrezi de bogaţi toţi şi încă necăpătuiţi destul, dovadă că ne scot din criză – ne scot pe dracu! – băgând mâna tot în buzunarul amărâţilor.

Se discută şi va fi aprobat probabil în aceste zile aşa-zisul program anticriză prin amputări de pensii şi salarii. Eu zic să se treacă direct la eliberarea actelor pentru cetăţenia dublă, cea din cer, a cât mai multor români, selectaţi predilect dintre bătrânii inutili şi cârtitori şi neapărat din presă şi opoziţie. Guvernul ar fi mai stabil, iar clica, scăpată de flămânzi şi lătrăi, ar huzuri fără bătăi de cap. Ieşirea din criză s-ar face de la sine. Oricum din vacanţele prelungite de pe Coasta de Azur, famiglia sudată a puterii n-are cum percepe eventualele convulsii de acasă. Micile zgomote iscate de bolovanii care cad pe sicrie nu se aud atât de departe.