Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Ziua iubitului tovarăş Nicolae Ceauşescu a fost omagiată de televiziuni cu binemeritate aduceri aminte şi triste figuri de nostalgici care-i plâng la mormânt. Ca fost pionier care făceam albume cu realizările epocii de aur pentru orele de dirigenţie, îi privesc mereu cu înţelegere pe nostalgicii incurabili. Încăpăţânarea lor de a crede în ceva în ciuda mizeriei şi a ororilor ar fi demnă de o cauză mai bună.
Dar nu doar nostalgicii îl cred pe Ceauşescu un mare ctitor, ci o bună parte din români, care zic ceva de genul „a fost el nebun, dar a construit...”. Acum, haideţi să ne gândim puţin. Când ai toţi banii ţării la dispoziţie şi nu îţi pasă că populaţia face foamea, când nimeni nu are curajul să spună nimic contra ta, ba chiar se înghesuie să omagieze toate prostiile care-ţi trec prin cap, cât de greu e să fii ctitor? Orice prostănac poate să fie ctitor în asemenea condiţii.
Iar Ceauşescu a fost un ctitor execrabil chiar şi după standardele comuniste. Cum doar prostia i-a putut întrece egoul, a aruncat bani publici în fel de fel de proiecte cu singurul scop de a se făli. A fost şi el un Becali la vremea lui, doar că a făcut praf bugetul ţării, nu buzunarul propriu.
Gândiţi-vă doar la Casa Poporului! Când comuniştii unguri şi polonezi făceau autostrăzi, „geniul Carpaţilor” a construit măgăoaia asta inutilă. La fel canalul Dunăre – Marea Neagră (niciodată rentabil), la fel Transfăgărăşanul (mai mult închis decât funcţional) şi lista poate continua. Toate construite fără logică şi fără perspective. Toate aveau o singură calitate: dădeau aşa de bine în albumul meu de pionier cu realizările epocii de aur! Acesta le era şi scopul de fapt: să impresioneze populaţia. Care, de altfel, nu s-a lăsat impresionată cu forţa şi pe banii ei, de unde euforia de la revoluţia asistată de lovitură de stat.
Dar sunt unii care au rămas la fel de pionieri ca atunci şi vin cu fel de fel de proiecte grandomane din care respiră dorinţa de a ctitori pentru istorie. Cum, în general, sunt oameni tineri, pionieri de nădejde în alte vremuri, nu mă pot opri să nu mă gândesc dacă nu cumva copilăria noastră de pionieri nu ne-o fi lăsat urme mai adânci decât credem. Fostul ministru Adomniţei voia pur şi simplu să construiască un nou oraş lângă Bucureşti unde să mute toate universităţile şi căminele studenţeşti. Să-i spui că nu asta e problema noastră care nu avem nici o universitate în primele 500 din lume? Să-i sugerez că poate studenţii şi profesorii nu au chef să plece din Bucureşti sau să facă naveta doar pentru că un ceauşică mic vrea să gâdile istoria în zonele sensibile?
Un alt ministru liberal, Ludovic Orban, se avântase şi el să construiască Canalul Dunăre-Bucureşti. Până şi bătrânul inginer hidrotehnist Ion Iliescu i-a spus să stea locului. Acum avem o nouă ceuşică agitată, Elena Udrea. Marţi vroia să construiască o nouă staţiune ca Vama Veche. Miercuri îşi sufleca mânecile ca să facă o staţiune balneară lângă Bucureşti. Aştept cu frică finalul săptămânii. Să-i spui că spiritul boem din Vama Veche nu a fost creat cu ordin de la minister, ba chiar s-a născut spontan împotriva statului, şi nu poate fi reprodus cu ordin de la guvern? Să o întrebi de ce nu vine cu un proiect mai modest de revitalizare a staţiunilor deja existente, dat fiindcă superbele clădiri ale barocului austriac din Băile-Herculane se duc de râpă? Să o inviţi să viziteze staţiunea Amara, care e aproape de Bucureşti, dar e pustie (că tot înţeleg că există hoarde de bucureşteni dornici de turism balnear)? Are rost să-i deranjezi pe micii ceauşei cu idei burgheze ca fezabilitate, oportunitate, eficienţă? Nu prea cred.
Dar e şi o veste bună. Spre deosebire de Ceauşescu cel bătrân, cei de azi nici nu pot vandaliza bugetul după capul lor şi pleacă mai uşor din funcţie.
