Ion CRISTOIU

Avocaţii lui Victor Stănculescu şi Mihai Chiţac au cerut întreruperea executării pedepsei pe motiv de boală.

Domniile lor au invocat examenele medicale de după încarcerare, care au arătat că generalii suferă de boli cronice.

Trucul ieşirii din închisoare pe motive medicale are o lungă tradiţie în istoria noastră postdecembristă.

În cazul celor doi generali nu poate fi vorba de un truc.

Sunt oameni în vârstă de peste 80 de ani.

Chiar dacă ies din închisoare, Victor Stănculescu şi Mihai Chiţac rămân cu pedeapsa degradării militare.

Pentru un militar de carieră ca Victor Stănculescu, e o lovitură la fel de mare ca şi rămânerea în închisoare.

Ca să nu mai spunem că generalul, Erou al Revoluţiei, se pricopseşte cu stigmatul de criminal.

Orice om normal, mai mult sau mai puţin creştin, n-are cum protesta faţă de o posibilă întrerupere a pedepsei.

S-au găsit, totuşi, doi inşi, ce nu pot fi zişi oameni, care auzind de concluziile medicale de după încarcerare, au dat fuga ca să facă presiune pentru ca generalii să nu fie eliberaţi.

Se numesc Victor Orban şi Teodor Mărieş. Îşi zic lideri ai unor organizaţii de revoluţionari. Sunt cei care, alături de câţiva scandalagii, au participat la toate şedinţele de judecată, răgind în favoarea pedepsirii celor doi, au întocmit tot soiul de epistole de protest şi, culmea! l-au decorat pe Dan Voinea, sinistrul procuror din nu mai puţin sinistrul proces al Ceauşeştilor.

Firea umană e predispusă la economisirea energiei fizice şi intelectuale. Dacă n-are un motiv solid în plan sentimental sau emoţional, omul nu se osteneşte într-un gest.

Cei doi, cărora li se alătură alţi câţiva scandalagii, au cheltuit şi cheltuiesc timp, energie, pentru a-i vedea pe cei doi generali după gratii.

Să asiste la toate şedinţele unui proces care durează de aproape zece ani, să facă conferinţe de presă, să scrie şi să trimită epistole de protest sunt fapte care cer o groază de timp.

Trăim într-o economie de piaţă, în care toţi românii trudesc de dimineaţă până seara pentru a-şi asigura existenţa cotidiană. Aşa-zişii revoluţionari care i-au urmărit şi-i urmăresc pe Victor Stănculescu şi Mihai Chiţac nu par a fi preocupaţi de pâinea lor zilnică.

Din ce trăiesc atunci?

Răspunsul ar putea să ne explice şi consecvenţa cu care s-au zbătut pentru ca generalii să ajungă după gratii.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Sunt ei oameni?!.

Comentarii