Ion CRISTOIU

Conferinţa de presă, la Moscova, ţinută de Nicolas Sarkozy, din partea Uniunii Europene, şi de Dmitri Medvedev, preşedintele Rusiei, după dialogul mult aşteptat între UE şi Rusia în chestiunea crizei din Caucaz.

Un jurnalist rus îi ridică la plasă lui Dmitri Medvedev, întrebându-l asupra lumii unipolare. Răspunzând, preşedintele rus îşi desfăşoară concepţia sa, deja ştiută, despre imposibilitatea unei lumi de azi conduse de o singură putere: SUA, desigur. Argumentul e însă nou. Dacă Mihail Sakaşvilli n-ar fi avut în spate o singură putere – SUA – n-ar fi intervenit militar în noaptea de 7 spre 8 august 2008 împotriva Osetiei de Sud.

Ia cuvântul şi preşedintele francez.

Fără a relua teza preşedintelui rus, el ne dezvăluie însă un amănunt senzaţional: primul semn al lumii multipolare dorite de Rusia e implicarea Uniunii Europene în rezolvarea crizei din Caucaz.

Desigur, Nikolas Sarkozy n-o spune atât de direct.

O spune însă mai pe ocolite, mândrindu-se cu acordul smuls de Uniunea Europeană Rusiei. Potrivit Documentului, Rusia urmează să se retragă din Georgia (nu însă şi din Osetia de Sud şi Abhazia), UE va trimite observatori în zona de conflict, situaţia celor două provincii va fi discutată la Geneva în cadrul unei conferinţe internaţionale.

Am urmărit în direct conferinţa pe F24, CNN-ul franţuzesc. După reuniune, prezentatoarea s-a adresat invitatului în platou: un specialist al F24 în politică internaţională. Domnul cu pricina, angajat al unui post guvernamental, s-a dedat la un veritabil imn înălţat lui Nicolas Sarkozy pentru reuşita vizitei la Moscova. Amintind că Moscova a acceptat retragerea trupelor sale din Georgia şi prezenţa observatorilor UE în zonă, comentatorul a dibuit pe loc o cedare a Rusiei în faţa Europei Unite.

După cum spune fişa postului, domnul cu pricina e un specialist în relaţii internaţionale.

Nu însă şi în Rusia.

Dacă s-ar fi priceput cât de cât la Rusia, comentatorul şi-ar fi dat seama că Rusia a câştigat pe toate fronturile:

1) A obţinut să nu se retragă din Osetia de Sud şi Abhazia.

Amintind, înainte de discuţii, că nu acceptă retragerea, Rusia a apelat la un vechi truc: Exagerarea unor pretenţii pentru a obţine ceea ce şi-a dorit. Acceptând retragerea din Georgia, a dat sentimentul unei concesii. O adevărată concesie ar fi fost dacă se retrăgea şi din cele două republici separatiste.

2) A obţinut aducerea la o conferinţă internaţională a chestiunii celor două provincii.

Georgia susţine că ele fac parte din teritoriul ei naţional. Aşa zic şi occidentalii, proclamând necesitatea de-a se respecta integritatea teritorială a Georgiei. A promova chestiunea celor două republici în planul unei conferinţe internaţionale înseamnă a recunoaşte implicit că ele nu mai aparţin Georgiei.

Cea mai mare victorie a Rusiei ţine însă de un alt plan:

Cel al promovării unui alt partener decât SUA în chestiunea rezolvării unui litigiu. De la început, aşezând  SUA în hotarele unei puteri implicate în conflict, Rusia a refuzat să discute cu administraţia americană rezolvarea crizei. A admis însă Uniunea Europeană. Ba mai mult, i-a făcut unele concesii. Cea ce a dat lui Nicolas Sarkozy posibilitatea de a vorbi despre un nou actor pe scena internaţională: Uniunea Europeană.

O lume multipolară e cea în care mai multe puteri decid în chestiuni litigioase.

Într-o lume dominată de SUA, Uniunea Europeană şi Rusia au ajuns la o înţelegere fără a ţine cont de SUA.

E o victorie doar a Moscovei?

Dacă ne gândim la ambiţiile UE de a avea o politică externă proprie, credem că e vorba şi de o victorie a UE.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Începutul lumii multipolare.

Comentarii