Despre iubire, libertate și respect

Nicolae Romulus DĂRĂMUȘ

Sunt mulți ani de când ba unii, ba alții - amici sau doar cunoscuți - înțeleg cu totul altceva din activitatea mea civică și cea de condeier (pe la gazete și cărți).

Ce înțeleg?...

Că, fiindcă uneori, prin ce scriu sau rostesc, eu ating mârlănia unor personaje publice, aș face-o fiindcă aș voi să le iau locul; sau măcar să le intru în grații...

Mai mult: sunt câțiva bine intenționați care - tot de ani și ani - mă îndeamnă ”să intru în politică”, să candidez pe undeva.

De aceea, sunt nevoit să clarific!...

Aflându-mă în vocație (pot detalia, privind proiectele spiritual-culturale în curs), eu nu depind deloc de cine este la putere: în urbe, ”la județ” sau în guvern, fiindcă eu trăiesc în adevăr oriunde! Așadar, dacă scriu ”pe rețele”,  la ziare și în cărți, o fac din empatie și compasiune pentru cei care, într-un fel sau altul, depind de acești impostori ignoranți și lacomi.

Pentru nimic nu renunț, așadar, la libertate!

Pentru concitadini (și cojudețenii care știu), vin cu exemplul implicării mele din 2022  în ”salvarea” Parcului Central din Gura Humorului. Personal, eu nu m-am așezat și nu am zăbovit niciodată în acest parc!... Am o dragă ”amintire dansantă” nocturnă - cu muzică, zăpadă și ger - legată de chioșcul lui, dar atât.

Altcumva spus, eu trăind ”pe hartă” (nu doar ca turist!), dacă m-am implicat, am făcut-o din empatie și compasiune pentru cei care, din motive și posibilități personale, trăiesc numai și numai ”în perimetru”. Și aceștia sunt mulți.

După cum, dacă de zeci de ani sunt implicat în educația ”pro natura” prin arte - eco-arte: literatură, fotografie, film, ... asta, apropo de vocație - și în drama ecosistemului forestier din Carpați, am făcut-o din iubire și respect pentru toate cele aflate ”de la Dumnezeu” în Marea Lucrare Divină - Natura; loc unde se află atâția semeni ai omului; semeni diferiți doar la chip, îmbrăcați în pene, blănuri, solzi, chitină și frunze...

Trecător, mă bate uneori gândul să mă mut spre ”vest”, dincolo de munți, în Ardeal, fiindcă acolo ”mărfurile” mele au o mai bună primire și fiindcă, de altfel, tot pe-acolo mi-am desfășurat cu ușurință proiectele; zic de Bistrița, Cluj, Oradea, Târgu Mureș, Sibiu etc... Căci se știe: „Nimeni nu-i profet în țara sa”, chiar dacă e una de adopție și aici mă gândesc la Bucovina: un ținut care m-a atras acum mulți ani, dăruit cu de toate, cu o Natură superbă, batjocorită și zilnic transformată în bani de chiar locuitorii săi ”din tată-n fiu”; un ținut unde - cu unele notabile excepții - la preț este încă plăvănismul hibrid, îmbinând lăcomia și cabotinajul neaoș, împănat cu straie populare și festivaluri menite tuburilor digestive cu buzunare...; un cabotinaj doar aducător de voturi.

Nădăjduiesc să fi fost clar.