miercuri, 22 feb 2023 - Anul XXVIII, nr. 43 (8267)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,9692 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,5468 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   1 imagine |   ø fişiere video

Nicolae Romulus DARAMUS

Nicolae Romulus DĂRĂMUȘ


ECOLOGIA IUBIRII ȘI... VICEVERSA

Cel târziu iubitor

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Motto: ”Iubirea înseamnă renunțarea la frică” – Gerald G. Jampolsky

 

Sunt niște ani de când l-am căutat spre a-i spune că, împreună, trebuie să luăm măsuri urgente…

Când m-am apropiat însă, el s-a îndepărtat grăbit, topindu-se în sihăstrii codrene… Drept care l-am lăsat într-ale lui…

Voisem să îi povestesc despre niște oameni: unii care, cu drujbe-n mâini, îi confiscau casa, alții, cu arme, vrându-i pielea, apoi alții, cu coșuri în spate, vrând să-i fure mâncarea… Mai erau niște indivizi cu motoare de tot felul, stricându-i liniștea… Ce să mai zic de unii care, cu buldozere, betoniere și alte scule cotropitoare, puneau capac greu pe creștetul ierbii, precum în cimitire… Și mai aveam destule să îi spun, dar le-am lăsat pe altădată…

Și, iubindu-l așa, de la distanță, am făcut ce-am putut spre a lămuri oamenii pomeniți că ceea ce fac nu e bine… Ici și acolo, câte unul înțelegea, mi-o spunea și dovedea, iar eu mă bucuram. Eu însă aș fi voit să înțeleagă el…

De aceea, după o vreme, l-am căutat iar. L-am găsit ușor, că-i știam căutările, locurile și, încrezător, m-am apropiat… S-a speriat din nou – pesemne că mă apropiasem prea iute… Sau prea tare?… Amândouă, poate… Neașteptat, s-a repezit spre mine… Scurt, dar amarnic de înfricoșător… S-a poticnit la un pas, ca oprit într-un gros geam nevăzut și a tulit-o în desiș… M-ar fi putut spulbera!

N-am apucat să-i spun o vorbă... Ceva-ceva țin minte că i-am strigat în urmă, sperând să mă audă, dar degeaba… Și am înțeles: sub înfricoșătorul său chip se ascundea frica!... Nu amenințarea… O cotropitoare frică!... Atât și nimic mai mult: nu furie, nu răutate… Iar strigătul meu îl speriase și mai și…

Întors în ”civilizație” mi-am continuat treaba cu oamenii, iubindu-l tot de la distanță… Și, Doamne, cât aș fi vrut să înțeleagă că pădurea aceea îi va deveni strâmtă și că relele îl vor ajunge…

Aș fi vrut să-l învăț cum să se ferească de unii, dar mi-am amintit o rostire ”Ce să-l învăț?... Că nu mă iubește…”. E spusa unui filozof grec care doar a rostit adevărul și, deși n-a scris nimic, lumea l-a condamnat la moarte. Astea însă fuseseră demult, adevărul rămânând!… Și cel al rostirii sale.

Acum, trebuie să mărturisesc: nu m-am lăsat și, de curând, l-am căutat iar… De data asta ceva mai prudent… Am stat să mă vadă clar, să se obișnuiască cu mine… Mai ales să mă vadă bine de tot… Nu mi-a mers nici acum… Ba, mai mult: s-a repezit și, fulgerându-și ghearele, mi-a zdrențuit hainele… Cred că m-a și sângerat… Întâmplarea m-a lămurit: frica îi era și mai mare… Îi era groază, de-a dreptul.

M-am frământat în fel și chip și până la urmă cred că i-am înțeles starea: oamenii cu pricina – răii de care voisem să-i zic… - îl prinseseră de câteva ori la mijloc… El scăpase cu viață și învățase lecția… Și, la frica sa ”din moși-strămoși”, se adăugase groaza acestor vremi.

Eu nădăjduisem că va observa că n-am în mâini nici armă, nici drujbă, că nici nu călăresc vreo tărăboanță fumegândă, vuind cotropitor…Groaza însă îl făcuse și mai orb...

Nu mi-a mai rămas decât să am răbdare, vorbind oamenilor.

Știu că va veni o vreme când, înconjurat de nesătuii dotați tehnic, el nu se va mai putea ascunde nicăieri… Abia atunci va trebui să îl caut… Și sunt sigur că, dând ochii roată, gata de apărare și gata de atac – dar nemaiavând unde fugi - îmi va observa picioarele desculțe și mâinile goale…

Va fi clipa în care sălbăticiunea va face diferența dintre mine și fiare. Și, simțind, va alege. Se va apropia și ne vom îmbrățișa. Sunt convins de asta… E doar o chestiune de timp…

P.S. Orice asemănare cu situații din viața unora sau… a fiecăruia nu este întâmplătoare.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cel târziu iubitor.
 Vizualizări articol: 736 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Cel târziu iubitor0.05

Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Cum considerați că ar trebui aleși primarii și presedinții de Consilii Județene?

Un tur de scrutin
Două tururi de scrutin
Nu știu / Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei