Alții s-o facă, nu eu! ... (sau despre schimbarea individuală și neoneurogeneză)

Nicolae Romulus DĂRĂMUȘ

Un prieten și cospiritual într-ale naturii, cu tristă ironie, scria în pagina sea de facebook: ”Planeta nu se încălzește, sau... dacă cumva se încălzește, este sigur o încălzire complet naturală!... Sau dacă e nenaturala, sigur e din cauza marilor corporații, nu a consumului individual multiplicat de vreo 8 miliarde, că tocmai corporațiile produc pentru bilionari! Cert e că noi, sau cel puțin “eu”, nu trebuie să schimbăm nimic... Și să se spele pe cap copiii!... E problema lor!”

Finuță gluma, doar că mai e o vorbă: ”Scroafa-i moartă-n coteț și-i cu coada-n proptită-n ușă!”... Știu, nu-i chiar moartă scroafa climei Terrei, dar horcăie amarnic, zilnic și pe-ncetul ucisă de om...

Așadar, dimpotrivă!...

În orice direcție - insațietatea și consumurile fiind una strident necesară - dacă e bine de schimbat ceva, trebuie schimbat personal. Nu numai în funcție de alții, nu numai ”dacă și alții”...

Asta e gândire comodă, autolimitantă, negeneroasă (și față de sine!) și extrem de răspândită.

Este o gândire urmată de fapte aplicate pe diverse domenii, unde omul stă cimentat în suficiențe lent distrugătoare și autodistrugătoare; pe unele crezându-le chiar... onorabile sau ”glorioase” (unele pasiuni, hobby-uri etc.)...

Schimbarea individuală reclamă ... neoneurogeneză! Noi neuroni, adică... creșterea unor centri și reorganizarea creierului.

De multe ori am scris ”pe rețele” și în presă despre ”antrenarea creierului”.

Ceea e am omis - mea culpa! - este că, spre deosebire de mușchi, care fiind pe schelet pot fi antrenați și măriți, creierul, fiind înăuntrul scheletului - în cutia craniană cu volum fix - nu își poate crește volumul prin ”antrenamentul minții”. De aceea el se poate reorganiza acolo într-un spațiu limitat, celulele gliale transformându-se în noi neuroni. Condiția?... Practicarea cu voință și îndelungată vreme a ceea ce ”nu-ți vine să faci”. Culmea este că până și ostoirea sau oprirea din epuizanta ”alergătură zilnică” sunt greu de realizat!...

În condițiile de pușcărie corectă (există oare?...) sau extrem de aspră, precum și în viața monahală adevărată, neoneurogeneza se poate realiza cu succes... Și omul se schimbă.

Abia în libertate însă, voința arată ”omul cu voință”: voința ameliorării proprii, nu ambiția unor scopuri exterioare: poziții sociale, averi, posesii diverse, titluri.... Iar schimbarea, în condițiile tentațiilor la tot pasul, definește adevărata performanță personală.

Este performanța autocunoașterii și autoschimbării, însemnând iubire și respect: pentru sine și pentru ”celălalt”,om, pasăre, bursuc, arbore, furnică...

E de lucru...