Gabriel MANȚĂ

Diego Simeone este argentinian? Este, n-ar putea fi altceva. Poate doar uruguayan, care mușcă din dușman. Cam de acolo, din zona aia, vine fotbalul ăla brut, de supraviețuire. Ăla care fanatizează fanii până la crimă, literalmente. Că doar ”fan” de la fanatic vine. Tot de acolo au răsărit, ca niște nuferi, un Maradona, un Messi. Sau un Francescoli, pe malul celălalt al lui Rio De La Plata, despre care ai zice că e golf, dar e de fapt estuarul râului cu același nume. Ei bine, fotbalul argentinian și-a prezentat fața asta scrâșnită la primul meci de la primul Mondial din lumea arabă. Iar o echipă din această lume arabă aproape că a ridiculizat... ”pumele”! Căci cum altfel s-ar putea numi sarabanda aia de ofsaiduri din prima repriză, pe care jucători de zeci de milioane nu s-au priceput să le dejoace? Incredibil, ajunseseră niște neica nimeni să-i facă la tactică! Poate nu degeaba aveau pe bancă un francez pe nume Vulpe, adică Renard, ca pe autorul lui Morcoveață (care ar putea deveni porecla lui Infantino).

Acest eșec vine într-un moment teribil pentru naționala Argentinei, eclipsând orice altceva s-ar fi întâmplat până acum la Cupa Mondială. Recordul, mondial și el, al celor 36 de meciuri fără înfrângere, țăndări s-a făcut! Taman acum, la ultimul Mondial al lui Messi, când se vorbea despre șanse îndreptățite la trofeu. Cu cine, cu fantome ca Di Maria sau Papu Gomez pe teren? Ambii cu un an mai mici decât Messi, dar cu cariera pe tobogan. Di Maria a ajuns la Juve, transferat de italieni în logica Ronaldo sau Dani Alves, adică fotbaliști de certă valoare, dar trecuți dincolo de zenitul carierei. În plus, Di Maria vine și după o accidentare care la un moment dat îi amenința prezența la turneul final. Cât despre Papu Gomez, nu întâmplător sezonul Sevillei este ăla care este. Iar pe bancă erau (și au rămas acolo!!!) Dybala, Correa și Mac Allister. Toți tehnici, toți tineri (mai ales ultimul, un fotbalist absolut încântător de la Brighton), toți lăsați în umbra fotbalului cu cuțitul între dinți, al cărui exponent e Rodrigo de Paul, nu întâmplător elevul lui Simeone la Atletico.

S-ar putea repeta istoria din 1990, când Argentina debuta la Italia Novanta cu înfrângere în fața Camerunului, pentru ca apoi să piardă finala dintr-un penalty mincinos? Greu de crezut. În echipa aia era Maradona, suflet și spirit, osmoza geniului cu luptătorul din tranșee. Acum e Messi, geniul vremurilor sale, ”aitistul”.