Florin HAIDAMAC

Să trăieşti în vremurile astea presupune să plăteşti. Pentru orice. Mă refer la categoria de populaţie activă. Nu la asistaţi, care doar primesc. Şi au mai multe drepturi ca oricine.

Ai maşină? Pregăteşte-te de rate ca la bancă. Plăteşti rovinieta. Plăteşti benzina, care conţine o droaie de accize. Mai plăteşti taxe de drum. Pentru ce? Pentru gropi şi reparaţii, vară de vară, pe aceleaşi porţiuni. Pentru radare în tufişuri, nesiguranţă, aglomeraţie şi nervi.

Fumezi? Alte plăţi către stat. Că în preţul unui pachet de ţigări sunt incluse accize, care se varsă tot într-o vistierie permanent prost gestionată. Şi mereu prezentată goală.

Ai o afacere? Să te ţii, frate. Impozite, taxe, tva, amenzi, investiţii, salarii, asigurări, facturi, ”norme europene” şi altele. Alţi bani achitaţi.

Ai un apartament? Nici o problemă. Te belim şi aici. Plăteşte pentru că stai în oraş. La tine acasă. Şi apoi fă cumva să îţi asiguri încălzirea şi apa caldă. Că nu e nimeni interesat de confortul tău.

Plăteşte! Plăteşte! Plăteşte!

Pentru orice. Pentru că mergi pe stradă. Pentru că locuieşti. Pentru că faci naveta la serviciu. Pentru că munceşti. Pentru că dai de mâncare la alţii. Pentru că respiri.

Nu e ceva anormal. Asta e legea şi toţi ne supunem ei. Frustrarea apare atunci când vezi că nu primeşti în schimb decât surogate şi spoieli de civilizaţie.

Învăţământul e cum e. Interesul pentru şcoală e cum e tot din cauza faptului că după ani buni de învăţat ajungi să câştigi puţin. Şi din puţinul ăla trebuie să plăteşti ca să trăieşti.

Sănătatea e la pământ. Nu mă ascund după cuvinte. Ştiţi foarte bine cum scoateţi din buzunare când aveţi o problemă. Că dacă mergi ”ca asiguratul” eşti tratat ca atare.

Drumurile sunt mizerabile. Dar lasă că avem pavele pe trotuare şi borduri de jumate de metru. Proştii care merg cu maşinile trebuie să ţină în spate şi service-urile auto. Tot pe banii lor. Parcări? Ce sunt alea? Levitează naibii maşina când vii seara acasă.

Mizerie, câini vagabonzi, insecte şi praf. În orice parc. Că, deh, cine naiba să se mai ocupe de dezinsecţie şi deratizare? Ciocu' mic şi plătiţi.

Canalizare? Ce e aia? Iluminat public? Doar în centru. Între blocuri vă descurcaţi cu lanterna şi cizme de cauciuc.

La Praga nu e praf pe străzi. Am umblat o zi întreagă pe jos. Când am ajuns la hotel, pantofii îmi erau ca dimineaţă. A plouat. Nu s-au făcut bălţi. La alţii cum se poate?

Când avem nevoie de bani la buget, ce facem? Biciuim mârţoaga, chiar cu riscul de a o omorî. N-ar găsi naibii alte soluţii toţi deştepţii ăştia care conduc ţara. Cică.

Nu departe de noi, Polonia a reuşit să se dezvolte pe multe sute de milioane de euro din fonduri europene. A ştiut să facă autostrăzi, locuri de muncă, proiecte. Într-un cuvânt: civilizaţie.

Noi rămânem cu mâna întinsă. Ori la stat ori la porţile Europei. Îmi pare rău, dar aşa vom muri. Mămăliga nu explodează. Pune o ceapă lângă şi ai meniul pe care-l merită toată lumea.

Pentru că plătiţi mult şi primiţi puţin înapoi nu vă indignaţi. Şi nu puneţi pasiune în discursuri pe net sau pe oriunde. Dar ia să vezi risipă de energie pentru legea fumatului, pentru câinii comunitari, pentru vaccinuri, pentru Arsenie Boca, pentru Osho şi alţi ”înţelepţi”, pentru religie în şcoli, pentru lăcaşuri aurite din care lipseşte chiar credinţa, pentru dreptul vostru de a aproba sau contesta şi pentru multe alte rahaturi. De viaţa voastră nu vă pasă. De ce le-ar păsa altora?