Florin HAIDAMAC

A nins. E ianuarie, prin urmare nu urmează vreo perioadă de caniculă. De prin noiembrie- decembrie ne aşteptăm, mă rog, unii dintre noi, cei pe care vremea nu-i ia pe nepregătite, că vine iarna. Adică frig, zăpadă, vânt. Şi nu trebuie să fii Nostradamus ca să prevezi că asta înseamnă la noi drumuri blocate, sate izolate şi sute de cazuri care vor solicita extrem de mult serviciul de urgenţă și ambulanţa. Din nou vor face apel autorităţile să respectați reguli, dacă nu de bun-simţ, de autoconservare sigur. Adică să stați naibii acasă când viscoleşte. Să nu mai bateți drumurile aiurea.

Dar pariu că vor fi iar gravide care vor naște prin nămeţi? Pariu că iar vor fi teribilişti din ăștia care ignoră orice și vor urca ei pe drumuri de munte la distracție prin cabane? Pariu că iar vor rămâne izolaţi mulţi prin maşini? Cu copii mici după ei, normal. Pariu că iar vor zbiera toți blocaţii ăștia în nămeți? Să vină armata să-i salveze. Că doar armata e Crucea Roșie şi altceva mai bun de făcut nu au ce face soldaţii decât să dea la lopată pentru a scoate de sub omăt tot felul de inconștienți.

De ce se întâmplă an de an toate astea? Simplu. Nepăsare. Lipsă infrastructură. Acceptarea tuturor aberaţiilor cu seninătate şi comportamentul nostru de struț. Băgăm capul în pământ și ne prefacem că totul e în regulă. Dacă ninge şi viscoleşte, privim la televizor ştirile cu drumurile blocate şi înjurăm autorităţile. Rar vezi pe câte unul să curăţe zăpada pe trotuarul din faţa casei sau a blocului lui.

Trebuie să apară situaţii extreme ca să ne dăm seama că suntem vai mama noastră. Trebuie să moară oameni, dar nici măcar atunci nu reparăm ce-i prost, ci ne apucăm să căutăm vinovați. Să aruncăm cu pietre și să arătăm cu degetul. Şi niciodată nu suntem noi de vină. Permanent e vina guvernului, a ocultei, a vremii, a reliefului, a satanei.

Eu nu vreau să vă dau pilde acum. Nu mă cred mare înțelept. Doar constat că în fiecare zi mergem pe sârmă. Doar norocul ne mai protejează. Dacă ţara asta paralizează la 15 cm de zăpadă pe drumuri, ce se va întâmpla oare în caz de un cutremur? Răspunsul e simplu: ne ia naiba pe toți. Pe unii în primă fază, pe alţii la multe săptămâni după. Nu suntem în stare să găsim rapid un avion prăbușit în munți. Credeți că vom fi în stare să ne găsim unii pe alții sub dărâmături? Aşa-i că nu?

Multe din tragediile care se întâmplă au drept cauze prostia, inconştienţa, munca în doi peri şi lipsa de disciplină. Am mai putea construi acum un canal Dunăre-Marea Neagră? Porţile de Fier sau Transfăgărăşanul? Cu toată tehnologia de care dispunem, mă îndoiesc profund. Se vor îmbogăţi unii făcând studii de fezabilitate pe zeci de milioane de euro din bani publici şi cam atât. Lucrările se vor întinde pe câteva generaţii. Construiesc egiptenii alte piramide cu o roabă, până facem noi câţiva kilometri de autostradă cu ultima generaţie de utilaje.

Ne convine sau nu, asta e realitatea. Nu mai suntem în stare să facem nimic. Sau, pentru adepţii teoriei conspiraţiei mondiale, nu suntem lăsaţi. Populaţia activă a luat drumul pribegiei pentru o viaţă mai bună. Nimic pentru ţară, totul pentru export. Pe câţiva lei, eventual.