„Lacrima şi gargara” lui Mugur Geu

Muzeul de Ştiinţele Naturii din municipiul Suceava a fost joi gazda unui eveniment comemorativ în cadrul căruia, la doi ani de la trecerea în lumea de dincolo a jurnalistului Mugurel Gheorghe Gagiu (Mugur Geu), colegii şi prietenii au scos de sub tipar, sub semnătura postumă a acestuia, volumul intitulat „Lacrima şi gargara”, care reuneşte un corpus de texte păstrate în arhiva cotidianului Crai Nou, la care acesta a colaborat/lucrat timp de 15 ani.

Jurnalistul „cu condei inspirat, policrom şi original”

Membrii familiei, colegii şi prietenii din presa suceveană, precum şi cititori ai textelor jurnalistului „cu condei inspirat, policrom şi original”, aşa cum a remarcat scriitorul şi publicistul Cezar Straton, şi-au reamintit de Mugur Geu, cel care, în mai bine de două decenii de activitate gazetărească, a semnat zeci de mii de texte, din toate genurile şi speciile jurnalistice.

„Ca un lăutar virtuoz - scrie Cezar Straton în textul introductiv al cărţii intitulat „Nu te-am uitat!” - care poate cânta trist ori vesel, tandru sau furios pe oricare din corzile viorii şi pe toate laolaltă, Mugur ne surprindea adesea prin scriitura sa greu de confundat, dar şi prin originalitatea subiectelor abordate”.

Selecţia textelor din volum îi aparţine lui L.D. Clement, redactorul-şef al ziarului Crai Nou, care a istorisit şi cum s-a ivit ideea editării acestei cărţi. O carte, aşa cum a spus el, „realizată în grabă”, dar care, deşi conţine texte care nu sunt aranjate cronologic sau pe anumite categorii, îl reprezintă pe Mugur Geu.

Mugur Geu „a fost o stare de spirit care dăinuie şi astăzi”

Gabriel Ghicea, L.D. Clement, Cezar Straton, Relu Gavril Ursache, Daniela Beale i-au adus un omagiu fostului lor coleg şi prieten şi au rememorat momente petrecute alături de Mugur Geu sau au citit din versurile sale. Pentru că, în paralel cu jurnalismul, Mugur Geu, unul dintre iniţiatorii cenaclului „Capşa Mică”, era un poet cu manifestare discretă. De fapt, aşa cum au spus Cezar Straton şi Gabriel Ghincea, în viitor, poate chiar pentru momentul comemorativ din anul următor, se va pregăti o carte postumă de poezie cu numele lui Mugur Geu. 

Din „Gândurile printre rânduri” de la finalul cărţii, în care câţiva dintre prietenii lui Mugur Geu îşi reamintesc de el, jurnalistul Sandrinio Neagu (aducând în atenţie efigia unui alt dispărut, arheologul Florin Hău, pe care Mugur Geu l-a numit „uriaşul cu suflet de pluş”) scrie următoarele: „Mugur a fost mai mult decât un ziarist. A fost o stare de spirit care dăinuie şi astăzi. Amprenta lui a fost unică şi foarte personală. Iar <uriaşul cu suflet de pluş> poate confirma că şi în lumea de dincolo Mugur şi-a păstrat originalitatea”.