Narcis SIRETEANU

La festivalurile de teatru naţionale şi internaţionale care se desfăşoară în ţara noastră ar trebui înfiinţată şi o secţiune rezervată teatrului politic. Motivaţia se bazează pe succesul la spectatori, fiindcă acest tip de reprezentaţii adună cel mai numeros public. S-ar crea astfel un cadru potrivit pentru a fi răsplătite cu lauri meritaţi cele mai bune regii şi scenarii, alături de cele mai inspirate interpretări actoriceşti.

La Sibiuexistă de mulţi ani un prestigios festival de teatru şi o la fel de apreciată şcoală dramaturgică. Teatrul politic de care vorbeam e şi el foarte bine reprezentat, pe val fiind noul regizor Klaus Iohannis. Are mână de aur omul, asta este indubitabil. O mână invizibilă dar fermă, care se simte în cele mai izbutite spectacole scoase la scenă în ultima vreme.

Iohannis e un talent al scenei înzestrat cu mai multe daruri. El este şi un foarte bun actor, interpretând magistral rolul „Frumosului din Pădurea Adormită”. N-ai zice, când îl vezi dormind pe el, că este capabil de asemenea realizări artistice de excepţie.

Ultima piesă pusă în scenă a avut două acte. Primul s-a bazat pe debarcarea respingătorului Orban, care – în creierul lui lovit de ghiulelele alcoolurilor grele – începuse să aibă fantezii erotice legate de fotoliul de primar general al Capitalei. Actul al doilea l-a propulsat în locul beţivanului pe „martirul mineriadelor”, Marian Munteanu, spre acelaşi fotoliu.

Regia e perfectă, fiindcă mineriadele nu vor fi uitate nici peste o mie de ani de bucureşteni. Astfel că Munteanu va câştiga fluierând primăria.

Ce să zic... Omul pare cinstit şi curat. Nu de asta mi-e teamă. Ci de mintea lui, de inteligenţa lui. Că unul care la momentul ăsta o tot dă cu valorile românismului e un Funar sau Vadim cu repetiţie.

Care valori, nene? Păi una dintre valori e chiar Miron Cozma, ăla care ţi-a tras cu bâta la mir până te-a făcut vedetă.