Dosar Dada, în „Bucovina literară”

Numărul dublu al publicaţiei „Bucovina literară” (nr.11-12 / noiembrie-decembrie 2015), revistă editată de Societatea Scriitorilor Bucovineni, care apare sub egida Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” cu sprijinul Consiliului Judeţean Suceava, conţine, aşa cum a subliniat redactorul-şef Alexandru Ovidiu Vintilă, la lansarea care s-a circumscris programului celei de-a XXV-a ediţii a Festivalului literar „Mihai Eminescu” de la Suceava, „un dosar Dada”.

Un dosar care cuprinde un fragment din studiul în curs de apariţie „Dada în direct”, elaborat de Petre Răileanu (care reproduce textul primului manifest, din anul 1916, care anunţa orientările noii mişcări, precum şi cel din anul 1957, destinat să deschidă prima istorie a mişcării dadaiste datorate lui Georges Hugnet) şi un text intitulat „Tristan Tzara şi Academia Dadaistă de la Rădăuţi”, care poartă semnătura lui Matei Vişniec.

Din textul celebrului dramaturg (care a acceptat ca numele său să fie purtat de recent ctitoritul teatru de la Suceava) aflăm că, elev fiind în oraşul natal, Rădăuţi, împreună cu câţiva prieteni (poeţi răzvrătiţi şi pictori care „se convertiseră la suprarealism”) au înfiinţat, în anii '70, o „Academie dadaistă”, care a funcţionat „vreo doi ani, cu Tristan Tzara declarat maestru absent de ceremonii”.

„Unul din scopurile nedeclarate ale <academiei>- mărturiseşte acum Matei Vişniec, în pragul vârstei sexagenare - era şi acela de a consuma o cantitate de vodcă <Zubrowka>suficientă pentru a putea construi, din sticle goale, un perete transparent în atelierul pictorului Rotaru”.

„Dincolo de toată această nebunie pe care am consumat-o acum aproape jumătate de secol în numele dadaismului şi al lui Tristan Tzara - mărturiseşte el în continuare -  mă impresionează şi acum faptul că tipul de revoltă pe care am resimţit-o la 17 ani în România comunistă era de aceeaşi esenţă cu revolta resimţită la Zurich în 1916 de Tzara şi prietenii săi”.