Galeria de Artă din Rădăuţi a găzduit recent expoziţia de pictură şi grafică a artiştilor plastici Tudor George Meiloiu şi Gavril Mocenco.
Un artist cu o fantezie debordantă şi un pictor al Meditaţiei, Experimentului şi Revelaţiei
Tudor George Meiloiu, un artist cu o fantezie debordantă, un pictor „care captivează prin visele pe care le transpune pe pânză şi care devin visele privitorului”, şi Gavril Mocenco, „un pictor al Meditaţiei, Experimentului şi Revelaţiei”, aşa cum scrie pe pagina de gardă a albumului său, au răspuns invitaţiei unor prieteni (generalul r. Viorel Onica, scriitorul Ioan T. Lazăr şi avocatul & scriitorul Emil Ianuş) şi s-au prezentat în tandem cu o expoziţie de pictură şi grafică pe care au etalat-o la galeria din urbea situată în depresiunea cu acelaşi nume.
Evenimentul, care l-a readus pe Tudor George Meiloiu în zonă, dar care i-a facilitat prezenţa pe simeze în premieră în Bucovina lui Gavril Mocenco, a avut loc în prezenţa unui grup de iubitori de frumos şi a fost moderat de prof. Gheorghe Dolinski.
Prezentându-i pe cei doi oaspeţi care au descins din Capitală, moderatorul manifestării a amorsat atenţia asistenţei printr-un moment muzical, care l-a avut ca protagonist pe interpretul arborean Mihai Hrincescu, care, după o „Bătrânească” cu acompaniament la cobză, a lansat o surpriză: o baladă cu versuri adaptate pe binecunoscuta melodie a cântecului „Cântă cucu-n Bucovina” dedicată lui Tudor George Meiloiu.
Cei doi „învinuiţi” au fost „condamnaţi la călduroase felicitări şi furtunoase aplauze”
O baladă cu autor „anonim”, deşi toate bănuielile duceau către rondelistul şi umoristul Emil Ianuş, care a intrat în scenă în rol de om al instanţei, rol pe care l-a „interpretat” pe bune până la ieşirea la pensie.
„Acordând fondul cu forma” şi îmbrăcându-şi roba (care, aşa cum a spus el, l-a enervat întotdeauna pentru că „are mânecile prea largi şi buzunare deloc”), „rectorul umoriştilor bucovineni” (aşa cum va rămâne în analele literaturii din zonă) a oficiat ca judecător într-un caz cu două dosare, în care cei doi artişti expozanţi au focalizat „atenţia publicului, a camerelor de luat vederi şi a DNA...P-ului” (Direcţia Naţională a Artiştilor Plastici).
În rolul asumat, Emil Ianuş a spus că „făptuitorul Tudor George Meiloiu, care a comis o expoziţie şi anul trecut la Rădăuţi, îşi continuă activitatea faptică, aşadar este recidivist, avându-l complice pe Gavril Mocenco”. A fost incriminată „vinovăţia” celor doi „învinuiţi”, care, pentru faptele lor, au fost „condamnaţi la călduroase felicitări şi furtunoase aplauze”.
O expoziţie cu delicatese vizuale, cu „broderii” grafice şi reflexive melancolii picturale
Graficianul şi realizatorul TV Mihai Pânzaru PIM, care a transmis celor prezenţi salutul colectivului Centrului Cultural Bucovina, a apreciat atât lucrările lui Tudor George Meiloiu, „un filozof care lucrează în atelier, un artist care are forţa de a transmite consistenţa secundei din universul său”, cât şi creaţiile lui Gavril Mocenco, un pictor şi grafician care îşi etalează prin lucrările sale „rafinamentul şi cultura”, un creator care se remarcă printr-un „lirism aparte, ca o poezie de catifea”.
Scriitorul şi jurnalistul Dumitru Brădăţan a subliniat că asistăm la „un eveniment cu proporţii miraculoase, o expoziţie rotund articulată şi rafinată, un regal al artelor în care farmecul discret al imaginaţiei se îmbină cu geometrii superbe”.
Cei doi artişti le-au mulţumit la final prietenilor care i-au invitat, gazdelor şi publicului participant, mărturisind că expoziţia le-a întărit puterea de a lucra şi de a expune în continuare.
O expoziţie cu delicatese vizuale, cu „broderii” grafice şi reflexive melancolii picturale.