Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
La Târgul de vară al meşterilor populari, organizat în zilele de 19-21 iulie a.c. de către Consiliul Judeţean Suceava, Centrul Cultural Bucovina și Centrul pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene, l-am reîntâlnit în urbe, ca cea mai vizibilă prezenţă a târgului, pe meşterul Vasile Neamţu, din satul Nemţişor, comuna Vânători, judeţul Neamţ, meşterul „Strâmbă - Lemne”, aşa cum l-am prezentat cu câţiva ani în urmă.
Produse care se impuneau în peisajul târgului prin dimensiuni, originalitate şi prin desăvârşirea meşteşugului
Meşterul nemţean era de departe cea mai ochioasă prezenţă pentru că produsele sale se impuneau în peisajul târgului, de pe platoul din faţa Centrului pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene, atât prin dimensiuni, prin originalitate, cât şi prin desăvârşirea meşteşugului.
Leagănul din lemn pe care stătea Vasile Neamţu, privind hâtru la lumea din jur, era incontestabil piesa de rezistenţă a ofertei sale de obiecte meşteşugăreşti şi artizanale cu care a venit la Suceava.
Construcţie solidă, stabilă, din trunchiuri şi crengi decojite cioplite şi îmbinate cu şuruburi, cu bancheta-leagăn susţinută zdravăn de lanţuri, leagănul lui Vasile Neamţu era cea mai mare piesă a târgului. Alături însă avea măsuţe şi scăunele cu trei picioare, diverse alte lucruri cioplite din lemn, dar şi câteva măşti tradiţionale pe care el le croieşte, dar le coase nevasta.
A încropit într-o şură un veritabil muzeu, în care-şi păstrează colecţia de etnografie
Între cei câţiva meşteri populari şi artizani veniţi la târg (încondeietori de ouă, confecţioneri de costume şi podoabe populare, ceramişti şi pictori iconari), meşterul „Strâmbă - Lemne”, care execută piese de mobilier rustic şi accesorii pentru casă şi grădină din „strâmbătăţi”, aşa cum spune el, adică din crengi bifurcate, îndoite şi răsucite de brad, arin sau stejar, avea statura unui adevărat personaj de basm.
A venit la Suceava cu toate că la el în sat, chiar la poarta casei sale, s-a deschis de câteva zile o tabără de creaţie pentru copii cu dizabilităţi, cărora le-a pus la dispoziţie câteva balansoare şi le-a deschis ograda cea mare şi plină cu tot felul de „meştereli”.
Ogradă în care a încropit, într-o şură, un veritabil muzeu în care-şi păstrează colecţia de etnografie, cu „lucruri vechi”, aşa cum zice el. Are acolo de la „ochinci” şi straie populare „pentru copii şi moşnegi”, până la lăzi de zestre, pluguri din lemn, fel de fel de putini şi ciubere, roţi de căruţă şi chiar o caleaşcă bine păstrată.
„Dacă ai bani trebuie să le duci grija,aşa că-i mai bine să le duci dorul!”
Ca eroul de basm despre care Alecsandri scria că „pătrunde prin desime, trece iute prin zăvoaie, / Şi sub braţul său puternic totul pârâie, trosneşte, / Tot se rumpe, se răstoarnă, se suceşte, se îndoaie, / Ş-un troian de crengi, de arbori pe-a lui urmă se clădeşte”, Vasile Neamţu îşi caută „strâmbăturile” din lemn din care face lucruri năstruşnice şi folositoare.
De la Suceava spune că pleacă la târgul de meşteri de la Bistriţa, iar de acolo va pleca la Roman. De ce merge la târguri? „Merg că-mi place”, spune el, împingându-şi pălăria de paie spre ceafă. „Da-i cu rost?”, îl întreb eu. „O fi, n-o fi, dacă ai bani trebuie să le duci grija” - spune meşterul „Strâmbă - Lemne” - „aşa că-i mai bine să le duci dorul!”.
