Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Se apropie Paştele şi, în această perioadă, mai mult decât oricând, bucovinenii se „îmbracă” într-o febrilă stare de întâmpinare a sărbătorii. La Moldoviţa,oricâte pregătiri ai face, parcă tot nu e de ajuns pentru marea sărbătoare a primăverii şi-a oamenilor, Paştele. În satul huţulilor, pregătirile sunt în toi şi se desfăşoară după aceeaşi „formulă” veche, păstrată de la bunicii bătrânilor de astăzi care locuiesc aici.
Tradiţii în Săptămâna Mare la Moldoviţa
Pe lângă curăţirea spiritului şi a trupului, curăţenia din curţi, grădini şi din case, sau cum le place huţulilor să spună, „primenirea şi împrospătarea caselor şi a curţilor”, care până miercuri trebuie să fie gata, au loc şi alte activităţi specifice. Gunoaiele din gospodărie, adunate undeva, în spatele casei, se ard miercuri seara spre joi dimineaţa. “Înainte de a frământa pasca, femeia merge afară şi aprinde focul. Noi spunem că încălzim moşul. Femeia care aprinde mai dimineaţă focul, aceea e mai harnică”, am aflat de la gospodinele din Moldoviţa.
Joia este, încă din vechime, ziua în care se coc păştile, cozonacii şi babele. De aceea, toate ingredientele sunt pregătite cu grijă de cu seară, ţinute la cald, în casă, pentru ca aluatul în care se vor răsfăţa toate bunătăţile să crească şi să fie fraged. Baba este un fel de cozonac copt într-o tavă specială, astfel că, atunci când răstorni cozonacul, rămâne o gaură în mijloc. Acolo se pune cel mai frumos ou încondeiat, pentru a fi dus la biserică, la sfinţit. Pasca se face rotundă şi reprezintă scutecele domnului Iisus Hristos. În mijloc se face cruce şi se coace la cuptor. Tot pentru Paşte, o parte dintre femei pregătesc pampuşte, un fel de gogoşi foarte gustoase, şi ţvibak-ul, un chec în două culori. După ce sunt scoase din cuptor, toate aceste bunătăţi se aşează pe laiţă, se acoperă cu un prosop alb şi nimeni nu are voie să guste din ele.
În Vinerea Mare, familiile huţule respectă cu stricteţe postul negru, obicei păstrat de la strămoşi. Doar seara se poate mânca pâine şi bea apă. Nu se taie animale şi nu se face mâncare cu carne. În această zi, femeile vopsesc ouăle roşii. Aceste ouă vor fi servite de Paşte sau se vor da copiilor care vin cu „halunka”, adică merg să adune ouă prin sat, în prima zi de Paşte.
Sâmbăta, în ajunul Paştelui, huţancele pregătesc bucate felurite, în special din carne de miel, după reţete păstrate de la o generaţie la alta, sau din carne de vită. Până la asfinţitul soarelui, în fiecare gospodărie se pregătesc coşurile pentru sfinţit. În coş, gospodinele din Moldoviţa pun ce au mai bun în casă.
În coşul de Paşte de la Moldoviţa se pune lemn de tisă
“Trăim în modernism, dar încercăm să păstrăm ceea ce cu atât respect a păstrat bunica mea şi care ne-a transmis şi nouă dragostea pentru păstrarea tradiţiilor. În coş se aşază un şervet alb şi apoi începi să pui pască, sare brută, cartof, pentru bogăţia recoltelor, cârnaţi de casă, slănină, zahăr, ouă roşii, simbolizând sângele Domnului nostru Iisus Hristos, ouă pe care marţi copiii le ciocnesc la un mic concurs. Tot în coş mai este pusă puţină brânză, usturoi, sfeclă roşie cu hrean, mâţişori, cam tot ce ar trebui să ai în casă tot anul, crenguţe de brad, care simbolizează viaţa, dar şi faptul că noi trăim aici, într-o zonă de munte, unde oamenii sunt sănătoşi, plini de viaţă. Deasupra se pune baba şi un ou <scris> (încondeiat cu motive tradiţionale). Coşul este acoperit cu prosopul ţesut de femei în gospodărie”, ne-a spus învăţătoarea Paraschiva Iliesei.
Tot de la sătencele din Moldoviţa am aflat că în coş se mai pune şi un ban, care se sfinţeşte odată cu coşul. Acel ban trebuie să-l ţii cât poţi, să nu-l cheltui, ca să ai spor în casă.
De la preotul protopop Aurel Goraş, de la Parohia Moldoviţa, am aflat că pe lângă ouă încondeiate, tradiţionala pască, prăjituri, cârnaţ de casă, hrean, sfeclă roşie şi alte bunătăţi care sunt preparate pentru această sărbătoare, în coş se pun şi câteva crenguţe de tisă. “Lemnul de tisă este socotit un lemn sfânt, un arbore care se găseşte foarte rar. Sunt doi sau trei arbori în toată Moldoviţa, de care ştiu numai bătrânii şi pădurarii. Ei aduc câteva crenguţe de tisa, acest lemn fiind unul de binecuvântare, şi de aceea se pune deasupra, în coş”, ne-a spus preotul Aurel Goraş.
Tot de la preotul protopop Aurel Goraş am aflat că, în fiecare an, localnicii, dar şi copiii lor plecaţi prin alte localităţi se întorc acasă pentru a participa la slujba de Înviere, dar şi pentru a veni cu coşul pentru a fi sfinţit, la biserică.
Fiecare familie din fiecare sat are locul ei rezervat la biserică. Un preot bătrân, preocupat ca lucrurile să fie clare, să fie ordine şi respect între oameni, a hotărât acest lucru în urmă cu zeci de ani.
Peste o mie de coşuri sunt sfinţite în prima zi de Paşte
“Moldoviţa este unică în ceea ce priveşte modul de sfinţire a coşurilor de Paşte, a păştii şi a ouălor încondeiate. Dacă la foarte multe din parohiile din zonă sfinţirea coşurilor se face imediat după terminarea Sfintei Liturghii, pe la 4.00 sau 5.00 dimineaţa, la noi, datorită întinderii geografice a parohiei, slujba de sfinţire a coşurilor începe la ora 7.00 şi se termină în jurul orei 8.30. Atunci coboară toţi oamenii din munţi, se poziţionează într-un fel de potcoavă dintr-o parte a bisericii până în partea cealaltă, mergând până la şosea. În fiecare an sunt peste o mie de coşuri, o diversitate şi o bogăţie extraordinară de frumuseţe, de colorit, de prosoape ţesute în casă şi port popular. Merită văzut de toţi cei care sunt în această perioadă în Bucovina”, ne-a spus preotul protopop Aurel Goraş.
Vali Ciocan este un copil de 10 ani, iar de şapte ani vine la fiecare Paşte să sfinţească alături de bunica sa coşul. „Acel coş cu care merg la biserică mi-l face bunica sâmbătă, înainte de asfinţit. Aştept să vină preotul să sfinţească. Apoi mă întorc cu bucurie acasă, despachetăm coşul, punem mâncarea pe masă. Înainte de a ne ospăta dăm şi la toate animalele din curte, la păsări. Apoi ciocnim ouăle roşii spunând: <Hristos a Înviat!> şi primind răspunsul <Adevărat a Înviat!>”.
Mai întâi primesc animalele din gospodărie bucate sfinţite din coş
Învăţătoarea Paraschiva Iliesei merge la biserică să sfinţească coşul de la 6 ani. Ea îi învaţă şi pe copiii din sat cum să pregătească coşul pentru sfinţit şi chiar participă cu aceste coşuri la diverse târguri şi expoziţii. Şi în acest an va fi prezentă la biserica din Moldoviţa cu unul dinte cele mai frumoase coşuri de Paşte.
„Merg de fiecare dată cu multă plăcere, pentru că este o zi foarte frumoasă la noi în comună, când toată lumea se aşază în jurul bisericii, semn al înţelegerii şi respectului între oameni, toată lumea se bucură pentru momentul întâlnirii, în care aşteptăm cu mult drag învierea Domnului Iisus Hristos. După sfinţirea coşului ne întoarcem cu mare bucurie acasă. Când intrăm în curte mergem mai întâi cu coşul în grădină, facem semnul crucii, apoi în grajd, în adăpostul animalelor la fel facem semnul crucii şi dăm din coş câte o bucăţică din cozonacul sau pasca sfinţită. Apoi intrăm în casă, unde spunem <Hristos a Înviat!>. Mâncăm anaforă mai întâi, luăm apă sfinţită, apoi coşul se aşază pe masă şi toată lumea serveşte din acel coş cu mare bucurie. Înainte de a ne aşeza la masă, însă, ne spălăm pe faţă cu halunka şi cu un ban. Oul roş înseamnă sănătate, iar bani trebuie să avem tot anul. Ne bucurăm din tot sufletul că am ajuns să sărbătorim această zi frumoasă”, am aflat de la învăţătoarea Paraschiva Iliesei.
Mersul cu halunka şi „stropitul” fetelor
În prima zi de Paşte, după ce au stat la masă, copiii încep ceea ce huţulii numesc mersul cu halunka. Cei mici trec pe la fiecare casă şi adună ouăle roşii într-o cutie din lemn, anume pregătită. Merg de la casă la casă, câte doi-trei, şi spun: „Hristos a înviat! Dai un ou?”. Cu ouăle strânse se organizează un mic concurs între copii.
Tot în prima zi de Paşte, la huţuli există credinţa că gospodarii care au fâneţe întinse nu trebuie să doarmă deloc, pentru că ploile le vor uda, la vară, fânul.
Bătrânii din Moldoviţa îşi mai amintesc că pe vremuri, în a doua zi de Paşte, băieţii umblau cu udatul. Ei intrau în casele unde erau domnişoare, luau o găleată de apă, o cană şi stropeau fetele. Era un fel de peţit, pentru că băiatul mergea la fata care-i plăcea. Şi acum se mai merge cu udatul, fata udată oferind flăcăului, drept recompensă, un ou închistrit şi un păhărel de rachiu.
