Manifestarea literară din ciclul “Scriitorul citeşte”, organizată miercuri de Societatea Scriitorilor Bucovineni la Librăria Scriitorilor din municipiul Suceava, a fost dedicată memoriei poetului Gheorghe Lupu.
“Luminaţi-vă / Întristaţi-vă-n numele meu”
Întrunirea, de la librăria atât de apropiată de fosta locuinţă a poetului, a reunit un număr mare de scriitori, prieteni şi cititori, oameni care l-au preţuit pe cel care spunea că îşi cară “din veac vecia cu spinarea”, îndemnându-ne să ne luminăm întristându-ne-n numele său.
Virginia Lupu, soţia poetului, care poartă stindardul memoriei îngrijindu-se de publicarea versurilor rămase în manuscris, şi fiica sa, Ana Maria Baciu, au revenit şi în acest an la Suceava pentru a lansa încă două cărţi, se pare că ultimele până ieşirea de sub tipar, anul viitor, a unei antologii lirice la care lucrează criticul şi istorilul literar Adrian Dinu Rachieru.
“Boemul perfect al Bucovinei”
Au evocat personalitatea lui Gheorghe Lupu prietenul său ieşean Emilian Marcu (rememorând momente trăite împreună “demult, tare demult”), Mihai Sultana Vicol (care a conturat efigia “boemului perfect al Bucovinei”, care “şi-a trăit viaţa în poezie şi-n pulberea propriei dureri”), Ion Beldeanu (care a apreciat “ambiţia frumoasă şi costisitoare” a Virginiei Lupu de a publica postum scrierile rămase în “arhiva lirică” a poetului), Nicolae Cârlan (care a creionat portretul unui “om prodigios”, “foarte stăruitor”, înzestrat cu o “energie lirică” deosebită).
“Umbra privighetorii” şi “Bună ziua, Dodoleaţă!”
S-au citit versuri de Gheorghe Lupu şi s-au prezentat cele două cărţi (apărute la Editura “Grinta” din Cluj-Napoca), “Umbra privighetorii”, “o excepţională carte de poezie”, cum a remarcat Emilian Marcu (carte care conţine 70 de poezii, tot atâtea câţi ani ar fi împlinit poetul în anul 2010) şi “Bună ziua, Dodoleaţă!”, “o întâlnire peste timp”, aşa cum a precizat Doina Cernica, în care poeziile scrise de Gheorghe Lupu pentru nepoata sa, Teodora Baciu, sunt ilustrate cu desenele făcute de aceasta în anii copilăriei.
Gheorghe Lupu, “al cărui spirit pluteşte încă deasupra Sucevei” (Mihai Sultana Vicol), şi-a picurat postum lacrima într-una din cărţi şi ne-a surâs suav prin cealaltă.