Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoÎntre donaţiile de carte şi documente care întregesc „Fondul Bucovina” de la biblioteca suceveană „I.G. Sbiera” (fond documentar constituit în principal din donaţii, care cuprinde, în prezent, peste 14.000 de volume, la care se adaugă cca. 450 de manuscrise precum şi Depozitul legal de tipărituri constituit în baza Legii nr. 111/1995) se află şi cea a economistului şi statisticianului bucovinean Ion Negură.
510 volume şi 15 dosare cu manuscrise
Donaţia lui Ion Negură, înregistrată în scriptele instituţiei în anul 1991 (încă înainte de constituirea „Fondului Bucovina” - 1993 - ca secţie de sine stătătoare a bibliotecii sucevene) cuprinde 510 volume (carte economică, istorică, beletristică) şi 15 dosare cu manuscrise (lucrări şi fragmente de studii, corespondenţă, o serie de materiale dactilografiate aparţinând altor autori, dar care au intrat în posesia economistului şi statisticianului bucovinean).
Prin amabilitatea bibliotecarei Simona Teodora Adamovici, care m-a călăuzit şi până acum prin labirintul de rafturi al fondului, am avut acces zilele trecute atât la cărţile care au alcătuit biblioteca personală a lui Ion Negură, cât şi la cele două cutii de carton în care sunt păstrate dosarele cu manuscrise.
Un iubitor de Bucovina
Între cărţile care i-au aparţinut acestui iubitor de Bucovina (care a purtat o intensă corespondenţă cu alţi cărturari bucovineni, păstrători de amintiri şi de documente, adunând şi sistematizând o mare cantitate de informaţii) se află, bine păstrată şi legată, o „Collecţiune de toate părţile legiuirilor (promulgate până la 1 ianuariu 1871) atribuite primariloru şi consiliiloru communali (cu toate esplicaţiunile necesarii în notiţe)”, de J.M. Bujoreanu, tipărită la „Bucuresci, Imprimeria Statului, Hotel Şerban-Vodă, 1871”.
Alături de această carte am găsit în raft volumele „Războiul pentru independenţa României - acţiuni diplomatice şi stări de spirit” (Bucureşti, 1927) şi „Istoria Românilor prin călători” (1929), ambele de Nicolae Iorga, dar şi o „Istorie a literaturii române”, de Nicolae Tcaciuc-Albu, tipărită la Cernăuţi, în anul 1937.
Documente dactilografiate sau scrise mărunt, de mână, cu cerneală sau cu creionul
Cutiile cu dosare păstrează o serie de documente dactilografiate sau scrise mărunt, de mână, cu cerneală sau cu creionul (dar şi cu pixul, în anii din urmă). Dintre cele care poartă semnătura lui Ion Negură am remarcat textul dactilografiat al unei conferinţe, „Bucovina sub stăpânirea habsburgică şi Unirea cu România” (1978), lucrarea „Profesorul şi cărturarul militant Grigore Nandriş” (cca. 60 de file dactilografiate, pregătite pentru tipar în anul 1984, cu un an înaintea morţii), dar şi manuscrisul (cu caractere mărunte, aşternute mai mult cu creionul) privind „Viaţa şi opera ştiinţifică, didactică şi culturală a prof. Constantin Brătescu”.
File îndosariate cu grijă, peste care au trecut anii
În formă dactilografiată se păstrează voluminoasa lucrare (200 de file) „Arboroasa - File din cronica vieţii studenţeşti cernăuţene”, care-i are ca autori pe profesorii Pintea Socaciu şi Reveca Duşceac-Prelipceanu.
În câteva dosare este încopciată corespondenţa lui Ion Negură, atât copiile dactilografiate ale scrisorilor sale, cât şi scrisorile (cu tot cu plicuri) primite de la George Moroşan, Teodor Balan, Petru Rezuş, Dragoş Vitencu (corespondenţa purtată între anii 1968-1974) şi profesorul sucevean Nicodim Iţcuş.
File îndosariate cu grijă, peste care au trecut anii.
Aşa cum semnalam şi cu alt prilej, „Fondul Bucovina” este un tezaur de documente şi informaţie.
Bucovineanul Ion Negură
Ion Negură s-a născut, la data de 5 ianuarie 1909, la Putna şi a decedat, la data de 2 iulie 1985, în Bucureşti.
Fiu de preot, Ion Negură a absolvit Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi, după care a urmat Facultatea de Litere şi Filozofie, dar şi facultăţile de Drept şi Statistică de la Universitatea din Cernăuţi.
În anul 1945 şi-a luat doctoratul la Bucureşti cu teza „Reforma agrară din 1862”. Între anii 1935-1940 a fost secretarul general al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina.
A ocupat funcţii în capitală în cadrul Direcţiei de Studii pentru Comerţul Exterior (1956-1964), a fost cercetător ştiinţific la Centrul de Statistică Matematică al Academiei RSR, şef de secţie la Institutul de Economie Agrară al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (1964-1974) şi cadru didactic la Academia de Studii Economice (1964-1976).
A colaborat cu studii ştiinţifice şi articole de specialitate la diverse publicaţii din ţară şi străinătate.
Din anul 1966 a fost secretarul ştiinţific al Seminarului special de la Direcţia Centrală de Statistică şi redactor al publicaţiei „Romanian Scientific Abstracts”.
