Când Omul ajunge un paria sau un parvenit în propria lume

Academia de Ştiinţe din Paris a organizat recent la Vatican un eveniment care ar putea fi considerat ca veritabil Congres al Omului. Urmărind discursul personalităţilor participante, am ocazia să meditez asupra mileniului nostru ştiinţific-tehnologic-informaţional-comunicaţional şi evul media. Ce se întâmplă cu omul acestor vremuri? Ei bine, omul actual a ajuns fie un paria în propria lume ştiinţifică, fie un parvenit cabotin vrednic de milă virtuală.

Esenţa actuală a Omului nu mai seamănă cu nimic din ceea ce el stăpânea până recent. Identitatea omului? O amprentă ce ar trebui căutată adeseori prin... Interpol. Cultura? O diluţie de clişee de tip... MTV. Mai este considerat şi resimţit Omul actual ca fiind centrul creaţiei (divine)? Răspunsul este tragic: nu. Mai este identificat Omul actual cu entitatea în care operează criteriul Binelui spiritual şi moral?  Nici pe de parte.

 

Trebuie să recuperăm respectul faţă de fiinţa umană

Papa Benedict al XVI-lea a atras atenţia, cu un discurs elegant, asupra pericolului ce apasă asupra omului actual(referinţa sa mergând cu precădere asupra Omului supus presiunii tehnico-ştiinţifice şi comunicaţionale, adică asupra Omului societăţilor post-industriale). Omul actual nu mai este considerat un centru al creaţiei, ci un centru al manipulării în scopuri lucrative, deoarece lumea în care trăieşte acest om nu mai este dominată de cultura Binelui spiritual, ci de o cultură în care ştiinţa a devenit criteriul Binelui.

„În aceste vremuri, în care dezvoltarea ştiinţei atrage şi seduce prin posibilităţile oferite, educarea conştiinţei contemporanilor noştri este mai importantă ca niciodată, pentru ca ştiinţa să nu se transforme în criteriul binelui”, a rostit Suveranul pontif în faţa academicienilor, universitarilor, scriitorilor şi politicienilor prezenţi. Refuzul exprimat de Papa Benedict în faţa alterării Omului din fiinţă-produs al Creatorului în fiinţă-produs al consumului şi manipulării a fost foarte clar. Trebuie să recuperăm respectul faţă de fiinţa umană şi să nu admitem ca fiinţa umană-veritabil centru al creaţiei- să devină „obiect al manipulărilor ideologice, al deciziilor arbitrare şi nici al abuzurilor celor mai puternici asupra celor mai slabi”. Suveranul pontif a reamintit explicit faptul că aceste „rele” cauzate de manipulări şi decizii arbitrare au fost gheare ce au sfâşiat omenirea de câteva ori în cursul istoriei, iar tragediile totalitare din secolului al XX-lea sunt cele mai recente.

Meditez la cuvintele Papei. Cât adevăr în decelarea subtilităţii raportului labil dintre Om-ca-produs-al-creaţiei şi Omul-clişeelor-consumeriste-actuale. Cu această fină balanţă se echilibrează(sau nu) Creatorul pe de o parte şi Spiritul Ştiinţific şi Mercantil pe de altă parte. Când  echilibrul se strică – precum în vremuri ca cele de faţă -, Omul însuşi se tulbură, alunecând necontrolat din Progres în Catastrofă şi reciproc. În absenţa şi prin nesocotirea Creatorului, între cauză şi efectul mutaţiilor ce acţionează asupra Omului, nu se mai produc conexiunile şi mecanismele ce asigură echilibrul fiinţei umane. Iar pericolul care pândeşte perfid dincolo de toate aceste dezechilibre este din nou totalitarismul (creşterea puseelor extremiste din Europa şi aiurea sunt simptome clare de totalitarism revival, pe care acum, după publicarea în 1950 de către Hannah Arendt a lucrării monumentale Originea totalitarismului, nu mai avem probleme în a le identifica şi sancţiona).

 

Singura bogăţie a Omului: libertatea-demnitate

La puritatea Omului, ca Fiu al Creatorului, nu trebuie să contenim a veghea, permanent. Prin educaţie şi prin forţa culturii, moderat şi lucid spiritualizată. Nu ne putem refugia nici în trecutul continuu, mitizant şi anxiolitic, şi nici într-un viitor incert, vag oniric şi delirant; în centrul tuturor acţiunilor noastre trebuie să aşezăm Omul şi respectul faţă de Om. „Important este să fii cu totul prezent”, spunea Karl Jaspers, la care eu adaug că e nevoie să fim mereu aici şi acum, prezenţi şi treji în însuşi metabolismul fiinţei umane, atribuind Creatorului prioritatea iar Ştiinţei şi Politicului subsidiaritatea. Absenţa Creatorului din Omul-actual-ca-jucărie-a-Ştiinţei goleşte fiinţa umană de sens, o însingurează social pe un raft cu jucării politice şi o izolează de restul fiinţelor, supuse şi ele, prin acelaşi proces, abuzurilor de piaţă şi ideologice (prin manipulări). Această absenţă îi răpeşte Omului singura sa bogăţie dătătoare de sens: libertatea-demnitate.

Coroborez aceste meditaţii pe marginea Libertăţii cu rostirea Papei: „Omul nu este fructul hazardului, nici al unei sume de circumstanţe, nici al unor interacţiuni psiho-chimice. Este o fiinţă care se bucură de o libertate care trece dincolo de firesc. Această libertate îi permite să-şi poată orienta viaţa către un scop şi arată că existenţa Omului are un sens”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Omul actual, omul progresului şi al catastrofei.

Comentarii