Dreptul de a trăi: banii şi tehnologia informaţiei

Populaţia României este vulnerabilă în prezent la două tipuri esenţiale de discriminări : prima, fundamentală, se referă la proliferarea sărăciei majore prin agravarea polarizării socio-economice ; a doua, la fel de importantă (deşi uşor mascată de ), se raportează la accesul indivizilor la informaţii vitale pentru supravieţuirea lor într-o societate globalizată ca cea de azi. Aşadar, banii şi tehnologia informaţiei stabilesc astăzi cine are dreptul la viaţă şi cine nu. Despre bani se discută mult, specializat şi de ani de zile, de accea eu nu voi insista aici.

Dar despre handicapul societăţilor ce vin din lumea a treia în faţa tehnologiei informaţiei şi a media, numai câţiva specialişti emit semnale de alarmă pertinente, şi asta se întâmplă mai ales în Occident, la standardele căruia suntem invitaţi a ne alinia pentru a nu ne autoexclude din cursa supravieţuirii.

Recomand, aşadar, ca lectură esenţială la tema de faţă, cartea publicată de  Pascal Josèphe (eminent specialist în media, format la Şcoala Superioară de Jurnalism de la Lille şi licenţiat al Institutului de Studii Politice din Strasbourg), sub titlul "La société immédiate" (Societatea imediată), Editura Calmann-Lévy, 2007, încă netradusă în româneşte.

 

Omul dominat de media nu are trecut şi nici viitor

Obsesia autorului este deriva posibilă a internetului asupra cunoaşterii, asupra informaţiei şi a relaţiilor sociale, utilizând în cercetarea sa multiple cunoştinţe de istorie, sociologie, psihologie, psihanaliză, neuroştiinţe, filozofie. Obiectul canalelor media de astăzi (presa scrisă şi audio-vizuală, internetul) este un individ care este scos din contextul său istoric şi este centrat într-un prezent continuu, fără punere în perspectivă, fără cauzalitate şi fără consecinţe. În Occident, unde grosul populaţiei active este deja contectat la media, societatea a evoluat în general destul de omogen sub raportul cuceririi şi achiziţionării de comportamente adecvate acestor noi valori derivate din tehnologia informaţiei : evaziunea în imaginar şi înţelegerea rapidă a lumii. Dar în ţările subdezvoltate, precum România, urmând criteriul conectivităţi la media, s-a creat deja o falie categorică între populaţia conectată la media şi populaţia (numeroasă) care a rămas în afara acestui trend care nu e, totuşi, o simplă modă, ci o necesitate vitală, pentru că reprezintă însăşi cultura ataşată civilizaţiei actuale. Populaţia « clasică » trăieşte, aşadar, după legile lente şi normele deontologice ale axiologiei şi vitezei secolului trecut, în timp ce populaţia conectată la media « zboară » după alte legi :  « această nouă concepţie asupra timpului, accentuată prin instantaneitatea reţelelor numerice, generează o presiune nouă asupra ansamblului de dimensiuni ale vieţii sociale : media, politică, justiţie, economie, creaţie, frumuseţe, sex. » (traducerea mea) Avem, prin urmare, în nişele de origine estică recent integrate în lumea globalizată, două lumi care nu se prea ating, care evoluează diferit şi în direcţii diferite.

 

Totalitarismul seduce din nou

Discriminarea urmând criteriul sărăciei se suprapune discriminării ce urmează criteriul accesului la tehnologia informaţiei. Două tranchilizante socio-culturale induc astăzi media, în mod greşit : pe de o parte,  iluzia posibilităţii realizării democraţiei în direct, ceea ce este o manipulare uriasă(după ce închide televizorul, un individ marginal se va trezi iar şi iar în cea mai neagră excluziune socială şi economică.) ; pe de altă parte, individualismul radical cultivat de media nu prea face casă bună (ci chiar injoncţuine logică totală) cu mirajul identităţii culturale comune promovat de media. Societatea actuală este dominată de hiperindividualism, de mania imediatităţii (vreau acum, totul, pe loc), de eşecul proiectelor colective, de revendicarea generalizată a drepturilor  individuale. Aceste trăsături sunt cu atât mai puternice în lumea noastră post-comunistă, cu cât ele au devenit seducătoare deja în Statele Unite şi Occident. Următorul pas logic, dacă nu vom face nimic pentru a atenua faliile create şi fiziologia de fractură socială, ar putea fi revenirea totalitarismului, ca principiu garant al coeziunii sociale. Oh, nu, de nu s-ar repeta acest coşmar ! Se pare că numai jurnaliştii (de calitate) şi bloggerii (jurnaliştii de internet), numiţi de autor corpuri intermediare, ar mai putea face ceva.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Evadarea din societatea imediată.

Comentarii