Un fapt incontestabil: arta şi cultura românească se găsesc la o uriaşă răspântie.

Copiii ieri prigoniţi se întorc astăzi în triumf acasă, după ce au avut şi lumea la picioarele lor. Vezi Matei Vişniec, Monica Lovinescu, Norman Manea, la Bucovina. Alţii, cu întârziere, dar pentru eternitate, abia acum încep să cucerească lumea, deşi au căzut victime ale totalitarismului. Vezi cazul lui Traian Chelariu, repoziţionat în Panteonul geniului românesc de criticul, istoricul şi scriitorul Mircea A. Diaconu

Copiii prigoniţi astăzi în ţară de mediocrităţi prăfuite şi oportuniste răstoarnă ierarhii în afara ţării, vezi cazul lui Cristian Mungiu, care e şi cel mai răsunător. Dar sunt atâtea alte cazuri.

În tot acest timp, „gloriile” şi gloriolele de carton ale culturii bolşevice se ridează şi îşi arată goliciunea ascunsă sub pojghiţa ieftină de faimă pe care o crezuseră posibilă şi dincolo de moarte. Cultura aceasta a victoriei vulgului asupra elitelor, cu realismul ei analfabet-muncitoresc-etilic, chiar dacă încă se menţine în atenţie graţie substratul ei bine hrănit de către clasa politică purpurie, a început să se stingă totuşi. Longevivii ei paraziţi se retrag pe lângă clinicile de recuperare estetică, după ce s-au zbătut îndelung şi bine plătiţi ca să idiotizeze consumatorii de cultură. Dar recuperarea lor nu va mai fi posibilă, pentru că în general, după o viaţă întreagă de domnie ideologică asupra breslelor de cărturari şi creatori, ei nu au produs nicio operă memorabilă. „Memorabilă” va rămâne numai stupida lor irosire şi tembela vărsare de talent la canalele fetide ale istoriei rebuturilor umane.

Dar să ne întoarcem la veştile bune ale istoriei. Cultura română se află la o răspântie unică. Speranţa se întoarce acasă. Limba şi literatura română se primenesc.  Intrăm într-o paradigmă ce mai şi recunoaşte  valoarea.  Este pentru prima dată în istoria noastră când o eliberare culturală se conjugă cu abolirea reală a presiunilor totalitare.  Pe acest fundal, proiecţiile marilor personalităţi construite pentru libertate iluminează spaţiul culturii noastre. Vă dau, astăzi, un singur exemplu, legat de cel mai important eveniment românesc al primăverii, aşa cum ni l-a livrat Editura Polirom. Norman Manea revine în România. Bucovineanul născut la Suceava se află (alături de Matei Vişniec) între cei mai traduşi autori de limba română, este laureat al unor mari premii internaţionale („MacArthur” – „Nobelul american”, Premiul Internaţional de literatură „Nonino”, Premiul „Medicis Etranger”). Norman Manea va reveni în România în aprilie 2008.

Scriitorului i se va conferi titlul de Doctor Honoris Causa de către două instituţii prestigioase de învăţământ superior: Universitatea Bucureşti şi Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Totodată, se va lansa noua serie de autor „Norman Manea” (Editura Polirom), autorul va susţine conferinţe şi va avea întâlniri cu cititorii, va participa la o masă rotundă alături de Orhan Pamuk şi Antonio Tabucchi, va vizita Bucovina natală şi Maramureşul – subiect al unui film şi album documentar.
După plecarea sa din ţară, în 1986, aceasta este a doua vizită a scriitorului (precedenta a avut loc în primăvara anului 1997).

Programul lui Norman Manea în România este următorul:

• Dezbatere publică sub egida revistei Observator cultural – „Norman Manea şi cititorii săi” pe 14 aprilie. Evenimentul este moderat de criticul literar Carmen Muşat, redactor-şef al revistei Observator cultural.
• Lansarea Seriei de autor „Norman Manea” (Editura Polirom) pe 15 aprilie, la sediul Institutului Cultural Român.
• Masa rotundă găzduită de Grupul pentru Dialog Social pe tema „Exilul – o traumă privilegiată” pe 17 aprilie, moderată de scriitorii Gabriela Adameşteanu şi Stelian Tănase.
• Ceremonie de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca pe 21 aprilie.
• Ceremonie de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti pe 24 aprilie şi conferinţa susţinută la Facultatea de Litere.
• Masa rotundă la Universitatea Bucureşti – Norman Manea, Orhan Pamuk, Antonio Tabucchi pe 25 aprilie.
  Intâlnire la Sibiu pe 30 aprilie – Norman Manea şi Antonio Tabucchi.

Dacă summit-ul NATO de la Bucureşti la începutul lunii aprilie aduce România în atenţia lumii civilizate şi îi promite un rol important pe traiectoria evenimentelor, revenirea în glorie a lui Norman Manea în România demonstrează lumii că secolul statului român extremist, discriminator şi anticultural a luat sfârşit. Există, în toate acestea, o pildă: nu întotdeauna fiul poate fi cel rătăcitor, ci tragedia începe acolo unde patria însăşi, rătăcitoare, este vitregă cu copiii săi. Aşa cum spunea un mare poet basarabean, „şi patria este ca un copil. Dacă nu o îngrijeşti, ea poate pleca de acasă”. Din fericire pentru limba şi literatura română, dar şi pentru cultura română, cultura iudaică şi marea cultură a lumii luate în ansamblu, Norman Manea  a locuit neîncetat în patria limbii şi literaturii române, hrănindu-se cu izvorul limbii române dar şi îmbogăţindu-l mereu, pe toată durata lungului îngheţ care i-a marcat existenţa.

Ne aşteaptă, cred, cea mai frumoasă primăvară românească din ultimii şaptezeci de ani.

Angela Furtună
angela.furtună@gmail.com

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului După summit-ul NATO, urmează summit-ul elitelor culturii alături de Norman Manea.

Comentarii