Mircea Radu IACOBAN

Grăiesc vechi documente date publicității: în 1955, gen. Vasile Vâlcu semna „Raportul privind analiza muncii Direcției I-a.” Citit acum, pur și simplu năucește! Vai și amar de zilele spionilor noștri!! „Raportul” cuprinde tabele cu numărul „lucrătorilor operativi” și al radiotelegrafiștilor din țările onorate cu prezența spionajului românesc, dă numele agenților bețivi, îi menționează pe cei evidențiați, inventariindu-le deschis „faptele de arme”, face propuneri de extindere în cutare țară și pe lângă cutare organizație, așa că o indiscreție cât de mică (și doar știm ce înseamnă „strict secret” în România!) lăsa toată rețeaua în pielea goală. „Raportul” începe, desigur, cu înșirarea realizărilor: au fost obținute „informații de valoare” privind Conferința Commonwealth-ului din 1955, precum și „manevrele imperialiștilor” la Conferința de la Bandung ș.m.a. Din pură curiozitate, am speculat capacitatea internetului de a-ți spune și ce pastă de dinți folosea străbunica, pentru a accesa, la nivelul anului 1955, compendiile presei asiatice de limbă engleză. Și am constatat că temele înșirate ca izbânzi ale spionilor mioritici erau pe larg dezbătute în ziarele epocii chiar în zilele conferințelor cu pricina, ba, mai mult, ME din Indonezia a oferit participanților broșura „Asia și Africa vorbesc de la Bandung” în care-s cuprinse pe larg taman „informațiile valoroase” transmise de la fața locului de-al nostru 007. Mă tem că radiotelegrafiștii asudau trimițând la „bază” informații codate… pigulite din gazete – dacă nici asta nu era prea dificil. Fiindcă, după cum spune „Raportul”, din cei 74 de ofițeri aduși în munca operativă (de spionaj, adică) „nici unul nu cunoaște în mod satisfăcător vreo limbă străină” !! Să vezi și să nu crezi, ăștia spionau la ONU… cu translator! Același „Raport” constată cu întristare subînțeleasă că 36 de „lucrători” din cei 74 „au numai școală elementară”. De fapt, nici pe asta n-o prea aveau, câtă vreme documentul ne informează că 34 de ofițeri (din 36) au fost înscriși pentru… terminarea celor 7 clase. Ceva-ceva tot aveau bieții noștri spioni: dosare beton, fiind aduși direct din producție. Închipuiți-vi-i trăgând cu urechea la Bandung! Cum credeți că s-a soluționat chestiunea necunoașterii limbii engleze? Printr-un curs intensiv (5 luni) de limbă… rusă! Absolvenții erau, apoi, trimiși la Moscova, la un curs de specializare, în cadrul căruia se învăța și engleza. Direcția I-a nu-i vinovată de starea dezastruoasă a cadrelor: o Hotărâre a Secretariatul CC din 1951 prevedea să se repartizeze spionajului românesc „100 de tovarăși cu studii superioare, care să cunoască bine o limbă străină”. Raportul constată sec: „până acum (în patru ani) nu am primit nici un tovarăș dintre aceștia.” Așa că, nimic de făcut, lucrezi cu ce ai. Roadele recrutării pe bază de dosar le ilustrează destinul lui Evghenie Tănase, muncitor cazangiu, absolvent de 7 clase, uns general de securitate la 30 de ani. Și-a scris memoriile la comandă oficială (?) în 1968; CNSAS-ul le-a descoperit și publicat la „Humanitas”. Știți cum se ancheta în anii ’50? Ne-o destăinuie generalul: consilierii sovietici alcătuiau lista întrebărilor ce urmau a fi puse arestatului, dar și – culmea culmilor! – lista … răspunsurilor! Deținutul era apoi obligat (se știe cum!) să-nvețe pe de rost răspunsurile prefabricate, menite să devină „probe” în înscenarea viitorului proces! Hazlie (de astă dată) revelația că securiștii însărcinați cu protejarea marilor șefi de partid erau trimiși de nevestele ștabilor după diverse cumpărături, inclusiv în căutare de „elastic roz pentru chiloți de damă”. Evident, „spionii” din țară se descurcau ceva mai bine. Iată-i informând despre atmosfera „Conferinței secrete a Uniunii Scriitorilor” din 1955: plângeri, acuze, contestări, fitile, turnătorii. Baranga: „Bietul Ioanide” reabilitează legionarismul”, Beniuc: „Labiș și Andrițoiu sunt descompuși din pricina beției”, Jebeleanu: „Idolatrie la Cluj față de Baconsky”, Dan Deșliu: „Labiș și Covaci fac tot felul de prostii”, Petre Iosif: cutare student de la Școala de literatură a fost prins în flagrant delict „citind cunoscuta trilogie a lui Blaga” etc. Mai că-ți vine să-i dai dreptate lui Davidoglu, care, potrivit românei pe care o știa cât și cum o știa, proptește oiștea-n gard în tentativa de a parafraza o veche zicală: „Tovarășul Baranga a pus carul înaintea scriitorilor”…