Mircea Radu IACOBAN

Răposatul Serafim Saka a fost considerat mai totdeauna la Chișinău un „Gică Contra” gata oricând să se pună „de-a hoarța”, să contrazică și să indispună. Am regăsit o convorbire cu el veche de 30 de ani referitoare la Transnistria. O transcriu (în rezumat) fiindcă „soluția” propusă de scriitorul basarabean a avut, dar mai ales are, destui adepți și dincolo și dincoace de Prut.

 • Serafim: Văd Transnistria ca pe o excrescenţă ce nu trebuie nicicând in­clusă în organismul nostru statal. Avem de a face cu geografia lui Stalin, iar noi, anti-stalinişti declaraţi, vărsăm sânge pentru a-i prelungi existenţa! Şi doar avem adevărata geografie, aceea a lui Eminescu - „De la Nistru, pân' la Tisa". Dacă nici Eminescu, cea mai strălucită gândire politică a românilor, nu reprez­intă un argument decisiv, atunci, cine? România - spunea lorga - este singurul stat din lume înconjurat de români. S-au întâmplat să se reverse în momentele prea-plinului nostru istoric, or, cine ştie, i-a împins nevoia peste marginile fireşti ale ţării. Avem români în fosta Iugoslavie, în Bulgaria, în Ungaria, în fosta URSS (Trans-Carpatia ucraineană), avem şi-n Transnistria.

 - MRI:  Care n-a fost pământ românesc?

• A fost doar moldovenesc-sovietic. O artificialitate elaborată de Kremlin în 1924, drept trambulină către Basarabia şi, desigur, mai departe

 - Cam ce crezi c-ar trebui să se înţeleagă prin sintagma „pământ
românesc"?

 •  Acela şi acolo unde s-a gândit, s-a rostit, s-a crezut, s-a înălţat şi s-a căzut cu arma în mână pentru pământul respectiv.

 -  Eu aş spune mai pe scurt: „pământ locuit, trudit şi apărat din tot­deauna de români".

 •  Frumos spus. Ei bine, si-au apărat vreodată românii din Transnistria pământul?

 -  Istoricii afirmă că da.

 • Or fi tot ăia care găseau pretutindeni straturi slave şi, când s-au
schimbat vremurile, săpând ceva mai adânc, au început să afle numai cetăţi
dacice.

 -  Sunt, totuşi, sute de mii de români în Transnistria.

 •  Au ajuns acolo tot aşa cum au apărut în Moldova sutele de mii de ucraineni, ruşi, bulgari, găgăuzi.

- Avem dreptul să-i lăsăm pe cei 300.000 de români din Transnistria să fie stăpâniţi de câteva zeci de mii de ruşi, majoritatea veniţi acolo în ultimii ani?

• Aşa zisa republică transnistreană va trece la Ucraina, sau va fi un „ochi" al Rusiei în Eu­ropa.

-  Vezi unirea apropiindu-se, dacă Transnistria se depărtează?

• Cu sau fără Transnistria, văd (re)unirea aproape. S-ar putea să n-aibă o dată istoriceşte stabilită; se apropie atât de greu, încât ziua cea mare o să ne găsească sleiţi de puteri şi incapabili de veselie până-n ceruri. Blocada economică impusă de slavi duce la secătuirea Moldovei, dar şi la mai grabnica ei revenire acasă.

- Dar dacă evoluţiile în Transnistria vor fi favorabile Moldovei şi „braţul cangrenat" nu va trebui amputat, cum vezi lucrurile în continuare?

• Aşa ceva este imposibil. Şi dacă, totuşi, se va întâmpla, cu atât mai mult trebuie să cedăm Transnistria. În actuala ei componenţă etnică şi cu atâta ură adunată împotriva românilor, ea va fi totdeauna o bombă gata să explodeze.

-  Ştiam că-i admiri pe finlandezi, care, cândva, au izbutit să ţină piept ruşilor..,

• Finlanda era un întreg. Nu există întreg mare sau întreg mic, ci doar noţiunea de întreg. Noi devenim întreg numai împreună cu România. Dintre cele 4 milioane de MSSR-işti („Moldavskaia sovietskaia soţialisticeskaia respublica") nu-s decât 2 milioane de români; cine ştie câţi au, la această oră, conştiinţa naţională? Răul produs de cazaci va avea, odată și odată, urmări faste: moldovenii vor afla cine sunt şi cu cine sunt.

În bună măsură, argumentele scriitorului basarabean își păstrează actualitatea și pot părea convingătoare, numai că ideea „renunțării” la Transnistria a devenit extrem de periculoasă odată cu  „operațiunea specială” a lui Putin, întrucât ar confirma pilduitor și dezarmant drept unică soluție a unei înțelegeri cu rușii cedarea de teritorii. Așa că, deocamdată cel puțin, nu.