Mircea Radu IACOBAN

Râd în hohote curcile! Ministrul Transporturilor, împreună cu alte înalte oficialităţi, a inaugurat linia CFR Ilva Mică-Rodna Veche. Aşa scrie la gazetă: „Tronsonul de cale ferată Ilva Mică-Sângeorz Băi-Maieru-Rodna (20,6 km) a fost inaugurat de ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, care a făcut călătoria inaugurală cu o «Săgeată albastră» (...) La sosirea în gara Rodna, oaspeţii au fost serviţi cu brânzeturi locale.” Fireşte, fiindcă s-a făcut mare brânză! Pe linia cu pricina (care funcţionează din 1890, deci, de 127 de ani!) au fost suprimate trenurile de călători în 2013. Desigur, cu aprobarea ministrului Transporturilor. Va să zică, CFR o închide în 2013 şi tot CFR o „inaugurează” patru ani mai târziu!

Vă mai amintiţi povestea cu capra? Iţic era nefericit şi rabinul îl povăţuieşte să bage capra în casă. După ceva vreme Iţic se plânge din nou: „Rabi, tot nu-i bine”. „Scoate capra.” Iţic dă animalul afară din casă şi constată că, în sfârşit, trăieşte mai bine. Aşa-i şi cu capra de la Rodna, unde şiroieşte entuziasmul redescoperirii trenului.

Şi câte linii omorâte n-ar mai merita astfel de „inaugurări” în România! Cum ceva brânzeturi s-or mai găsi şi pe la Fălticeni, Rădăuţi ori Putna, se poate trage speranţa că, odată şi odată, s-or inaugura... din nou liniile din Bucovina păgubos (pentru zonă, dar şi pentru ţară) desfiinţate în ultimii ani. Asta până nu s-or fura de tot şinele şi traversele... Cât despre „Săgeata albastră” de la Rodna: albastră, într-adevăr, e, dar săgeată, mai va: se târăşte pe şine cu 28 de km la oră, cât poate şi mocăniţa de la Vişeu. Din nou se nasc ceva speranţe, câtă vreme judeţul Bistriţa-Năsăud este înfrăţit cu provincia chineză Henan, unde se fabrică locomotive ce ating 500 km la oră. Ca rod al înfrăţirii, s-ar putea ajunge de la Ilva la Rodna înainte de a pleca. Brânza urmând să fie servită pe parcurs.

*

Mâine, duminică, cu prilejul sărbătoririi centenarului „Iaşi, capitală de război 1916-1918”, în urbea moldavă vor avea loc festivităţi comemorative dedicate eroilor căzuţi la datorie în bătăliile de la Mărăşeşti-Mărăşti-Oituz. Un apel solemn va evoca, nume cu nume, ieşenii ce şi-au dat viaţa pentru salvarea patriei, după care vor defila oştenii Brigăzii 15 mecanizate „Podul Înalt”. Citesc, pe internet, ştirea ce urmează: la un sondaj european pe tema „dacă patria v-ar fi în primejdie, aţi pune mâna pe arme s-o apăraţi?”, 82% dintre români, marea majoritate tineri, au răspuns sincer, cinic şi ruşinos NU. Ceea ce înseamnă că apelul nominal solemn de mâine seară, oricât l-ar amplifica microfoanele, va răsuna aproape în gol, reprezentând ceva-ceva doar pentru generaţia mea de „defazaţi”. Ce Mărăşeşti, cine-s ăia, e ultima zi de Untold! N-are nici o vină generaţia tânără, aşa am crescut-o, aşa o avem, nu rodeşte în grădină decât ceea ce ai răsădit. Mai mult de un deceniu, sub umbrela ICR, patronat de Patapievici, patriotismul a fost insistent taxat drept neeuropean, stupid, caduc, anacronic, primitiv, impur, miop. Delavrancea spunea că „E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.” Aş! Morţii cu morţii, viii cu viii: care Mărăşeşti, noi avem Untold!

*

„Sunt lucruri care se poate şi lucruri care nu se poate” – ne dăscălea, în cazarma din Botoşani, fostul meu comandant de companie maiorul R. Exprimarea o fi agramată, dar miez are, fiindcă, într-adevăr, nu tot ceea ce zboară se mănâncă. Meciul de la Plzen făcea parte dintre lucrurile care „se poate”, iar FCSB a urmat fără să-l ştie un alt proverb, de astă dată amish: „Ia tot ce poţi, mănâncă tot ce iei”. Cele de la Milano şi de la Bilbao nu-aveau cum „să se poată” altfel decât cu victoria gazdelor. Acum, vrând-nevrând, suntem obligaţi să mergem pe mâna lui Becali: a mai ciupit 12 milioane de euro, va mai aduce jucători de top, îi va termina într-un an-doi şi, în ţara orbirii fotbalistice, caraghiosul din Pipera este împărat! Cât despre bietul Hagi: una-i să câştigi în România şi la TAS, alta-i să învingi la Nicosia. I-am acordat tot creditul câtă vreme a mizat pe tinereţe; de când a abdicat şi-şi cârpeşte echipa cu diverse murături, dă semne că intră în plutonul olog al fotbalului mioritic. Mare păcat!