Mircea Radu IACOBAN

Constat că-i repus pe internet un așa-zis test pentru verificarea românităţii – dacă te încadrezi cum se cuvine şi răspunzi cu „da” întrebărilor din grilă, înseamnă că eşti român. Dacă nu, nu. A mai circulat în urmă cu 4-5 ani; nu-i chiar identic, dar, în linii mari, pare izvodit de aceeași familie de spirite dispuse să caute cu superioară ironie paiul din ochiul celuilalt. Am citit şi recitit lungile liste interogative din ambele „teste” și mărturisesc că încep să am îndoieli: nu cumva n-oi fi român? Oare, ce-s? Fiindcă, iată, nu corespund baremului şi, oricâtă bunăvoinţă aş investi, n-am cum răspunde afirmativ la majoritatea zecilor de întrebări ce încep invariabil cu „dacă”. De pildă: (Dacă) „ai avut sau ai covoare pe pereţi?” (eşti cu siguranţă român). Nici n-am, nici n-am avut. Iar covoare se arborează pe pereţi pretutindeni, și-n sudul european, și dincolo de Urali: vor fi având cretanii sau asiaticii gene româneşti? Dar, desigur, nu aşa se interpretează rezultatele testării cu „turnesolul” de pe internet; trebuie să concure cât mai multe rezultate afirmative, unul-două rămân irelevante. Aşa că, mergem mai departe: „ai perdele din dantelă?” Da, am. Le-am cumpărat cândva, cu pile, de la fabrica din Paşcani. Nu mai există nici fabrica, nici pilele, dar perdelele, cu textură simplă, făr-de cocostârci şi lalele, mi se par onorabile şi deloc mai altfel decât cele întâlnite în case ale parizienilor ori luxemburghezilor. Adevărat, în ţările nordice hiper-civilizate nu-s dantele la fereşti fiindcă, acolo, perdele nu există. Asta, ce să însemne? Mai departe: „ai faţă de masă vinyl la bucătărie?” Da, am. Şi ce dacă am? Pe unde am fost în lume, masa pe care se pregătesc bucatele ori se desfac pungile aduse de la hipermarket este protejată cu o folie de plastic. Ce-i atât de românesc în asta? Alta: „porţi palton din septembrie până-n mai?” Păi, iarna trecută am dat drumul la centrala termică în octombrie şi am închis-o abia în mai. N-om purta numaidecât palton, dar haine groase suntem obligaţi să îmbrăcăm exact atât cât ţine frigul. Şi nu cred că englezul iese în sacou dacă ninge-n aprilie. Mai departe: ”când ai musafiri, îi întrebi dacă beau ceva, însă niciodată dacă mănâncă ceva?” I-auzi! Ce prostie! La mine, în Moldova, oaspeţii sunt poftiţi la mese atât de generoase încât se crucesc străinii. Pe de altă parte, întrebarea-stas introductivă „ce bei?” (vezi serialele americane) este adresată musafirului obligatoriu, încă din pragul ușii, de yankei, nu de români. Alta: „obiectele tale vestimentare au firme imprimate în culori cât mai stridente?” Da, am și câteva astfel de tricouri. Nu-s fabricate la noi: le-am cumpărat din Spania, Andorra, USA, Suedia, Canada. Ăia nu fac marfă pentru români, ci pentru piaţa proprie, aşa că... „Parchezi pe unde te taie capul şi în orice poziţie?” Da, asta cam aşa-i. Întâi de toate, fiindcă nu-s destule parcări, dar să fie ăsta patent românesc? Aţi văzut cum se parchează la Istanbul? „După ce alimentezi, ţii maşina la pompă doar de dragul de a bea o cafea?” Cum s-o țin acolo de pomană, nu m-ar scalpa cel care-i în urma mea la coadă? „Îți păzești cele mai mari două valize din aeroport”. Or fi şi de-ăştia, da-s numai români? Pe greci, la Hellinikon, i-aţi văzut? „Foloseşti sacoşele primite la cumpărături pe post de pungi de gunoi?” Da, şi ce-i de incriminat în asta? „Suni interurban numai după ora 11?” De ce aş face-o? Sun după ora 18, când e redus tariful. „Faci mâncare pentru o săptămână, pe care o arunci după două zile?” Dacă n-o fi invers, adică, fac mâncare pentru două zile şi-o arunc după o săptămână. Cum-necum, nici ăsta nu-i patent românesc. „Nu poţi pleca în călătorii dacă nu te conduc cel puţin 5 persoane la aeroport?” Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine nu mă conduce nimeni. „Dacă vezi pe cineva în pantaloni scurţi în decembrie, zici că e nebun?” Da, zic, susţin şi semnez. „Pleci o lună-două în afara ţării şi deja uiţi limba română?” Cu tristeţe, recunosc: avem astfel de „europenizaţi” peste noapte. Dar nu se întâmplă numai românilor; am văzut încă prin anii `80 o excelentă comedie franţuzească pe respectiva temă... Una peste alta, testul „află dacă eşti român” mi se pare abuziv, superficial, tendenţios, bășcălios şi teribilist. Drept pentru care adresez o urare autorului: dacă n-are perdele din dantelă, să aibă drele pe podele şi bureţi pe pereţi.