Google
 
marţi, 31 mar 2015 - Anul XX, nr. 74 (5886)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6519 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta3,9743 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi și să nu crezi!

Şotii papale?

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Luna aceasta, pontificatul lui Francisc a intrat în cel de al treilea an. Mulţi îl consideră un înnoitor. A fost declarat „omul anului” de revista Time, a atins nivelul de popularitate deţinut cândva de Papa Paul al II-lea, dar, cu trei-patru veacuri în urmă, ar fi fost nu numai excomunicat, ci şi ars pe rug. Ultimele lui revelaţii, rod, după cum declară Suveranul Pontif, al „umilinţei, cercetării sufletului şi meditaţiei prin rugăciune”, au fost primite cu îngăduinţă de unii (nu lipsesc nici entuziaştii), cu consternare de alţii şi întâmpinate cu indignare de câţiva cardinali, dar şi de comunităţi catolice de pretutindeni, inclusiv din România (credincioşii din Tulcea, de pildă, consideră că multe dintre „concepţiile lui sunt extrem de periculoase şi de grave pentru catolicism; prin comportamentul lui, care nu face cinste unui preot, şi prin afirmaţiile lui, acest om a creat o stare de tensiune deosebită...”)

Care ar fi reproşurile? Mai întâi, teza principală: „adevărul religios evoluează şi se schimbă, adevărul nu este absolut şi nu este predominant”, drept pentru care „Dumnezeu se schimbă şi evoluează la fel ca şi noi, deoarece Dumnezeu trăieşte în noi şi în inimile noastre”. Apoi, „relativismul moral şi limbajul plastic”, ce îi permit să privească şi să înţeleagă altfel chiar şi „cartea cărţilor”: „Biblia este o carte sfântă frumoasă, dar, ca toate cărţile vechi importante, unele pasaje sunt depăşite. Unele chiar ne îndeamnă la intoleranţă şi prejudecăţi”. Conform convingerilor sale, focul iadului nu există. Iadul este o metaforă, un procedeu literar (n.m.: precedentul Papă, Benedict, într-un discurs teoretic, descrie cu convingere Iadul în amănunţime...). „Dumnezeu nu condamnă, ci caută să îmbrăţişeze, nu este un judecător, ci un prieten (ce mai rămâne din judecata de apoi?). Adam şi Eva n-au existat în realitate”, „toate religiile sunt adevărate, pentru că sunt adevărate în inimile celor ce cred în ele”, iar „biserica noastră este destul de mare pentru a putea cuprinde şi heterosexuali, şi homosexuali”. „Conservatorii şi liberalii, chiar şi comuniştii, sunt bine-veniţi şi ni s-au alăturat; cu toţii îl iubim şi ne închinăm la acelaşi Dumnezeu”.

Tot în acest colţ de pagină am evocat anul trecut alte opinii ale noului Papă, aflate, de astă dată, într-un evident continuum cu poziţia precedentului Pontif, Benedict: „Cele două teorii prezentate ca alternative (n.m.: darwinismul şi creaţionismul divin) nu se exclud una pe alta (...), există multe dovezi ştiinţifice în favoarea evoluţionismului, ce apar ca o realitate pe care trebuie să o vedem şi care ne îmbogăţeşte înţelegerea vieţii. Teoria evoluţiei, ca şi aceea a big-bang-ului sunt corecte (...). Atunci când citim despre creaţie în <Geneza>, riscăm să ne imaginăm că Dumnezeu este un magician cu o baghetă magică cu care poate face orice. Dar nu e aşa”.

Papa Francisc anunţă că dreptul preoţilor catolici la căsătorie „este o problemă pe agenda sa”: celibatul ar fi un dar pentru biserică, nu o dogmă, şi-i o chestiune „arhaică”. Femeile divorţate ar putea primi împărtăşania. Iată şi o posibilă replică la îndemnul „creşteţi şi vă înmulţiţi!”: „nu trebuie să fim ca iepurii ca să fim buni creştini.”

Unul dintre cei mai reputaţi comentatori ai fenomenului religios, Marco Politi, consideră, mai întâi, că „Revenirea la un Papă iconic, doctrinar, monarh absolut, nu va fi niciodată posibilă fără o pierdere dramatică a legăturilor cu societatea contemporană, cu credincioşii şi necredincioşii”, iar Papa Francisc este „un personaj paradoxal, oscilând între o charismă populară enormă şi nemulţumirea anumitor grupuri religioase.” Drept pentru care Papa se confesează: „Am senzaţia că pontificatul meu va fi scurt: patru sau cinci ani, nu ştiu, poate doi sau trei. Doi deja au trecut (...). Simt că Domnul m-a pus aici pentru scurt timp”. Nu pierde, însă, prilejul de a face un apel la „trezirea Europei”, pe care o consideră „o bunicuţă bătrână şi slăbită” (discurs în Parlamentul European). Fără îndoială, Papa Francisc este un înnoitor. Rămâne de văzut dacă gesturile sale fără precedent vor fi corect înţelese şi vor avea fericită finalitate. Greu de făcut predicţii.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Şotii papale?.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 8 voturi
Şotii papale?5.058

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei

Reteta Zilei

Bucataria pentru toti Babic sârbesc de Buzău Dintre toate cărnurile tocate și vârâte în maț, două sunt specifice Buzăului și de neîntâlnit altundeva: cârnații de Pleșcoi și babicul sârbesc de Buzău.Babicul se face din carne de porc (pulpă), tăiată cu... Citeşte