Mircea Radu IACOBAN

La 11 septembrie 2001, Carmen își conducea mașina undeva, pe drumul dintre Lausanne și Geneva. Era o zi splendidă, caldă și luminoasă, pădurile Elveției arborau întreaga paletă de culori a toamnei, la radio se cânta Brahms... când emisiunea se întrerupe, spre a anunța căderea primului dintre turnurile gemene de la New York. A urmat, la scurtă vreme, vestea despre distrugerea celui de al doilea, apoi și despre al treilea avion, cel care a lovit Pentagonul. Carmen notează: „După câteva ore, teama mea cea mai mare s-a confirmat. La toate buletinele de știri apăreau numele și fotografia lui Osama Bin Laden”.
Din acea clipă, nimic nu mai putea fi cum a fost: Carmen se numea, de fapt, Carmen Bin Laden și era soția lui Yeslam, fratele teroristului care a îndoliat America. Tot din acest moment începe să se deruleze și acțiunea cărții „Înăuntrul Regatului. Viața mea în Arabia Saudită”, datorată unei femei culte și inteligente, cu educație europeană, care, în 1974, s-a îndrăgostit de un saudit exotic și rafinat, cu care s-a căsătorit și s-a stabilit, o vreme, în SUA. „Privind înapoi cu mânie”, Carmen își dă acum seama că „De-a lungul  anilor pe care i-am petrecut în Arabia Saudită, Osama a ajuns să întruchipeze tot ceea ce îmi repugnă în această țară aspră și obtuză: dogmatismul inflexibil care ne guverna viețile, mândria și aroganța saudiților, lipsa lor de compasiune față de oamenii care nu le împărtășesc credințele, disprețul lor pentru străini...”
Cât se poate de interesantă, cartea nu se preocupă, cum s-ar putea bănui, de misterioasa și aventuroasa luptă a lui Osama împotriva occidentalilor în general și a Americii în special, ci încearcă să ridice vălul care acoperă realitatea condiției femeii în țările aflate sub dominația fanatismului religios. Câte ceva, desigur, s-a mai aflat și se știe, interdicțiile și rigorile lumii arabe fiind cunoscute încă de la „1001 de nopți”, însă ochiul uimit al femeii europene descoperă la tot pasul alte incredibile cutume, de substanță și profunzime, datorită cărora „Femeile din familia Bin Laden erau un fel de animale de companie întreținute de soții lor.”
Chiar cu dublă cetățenie fiind, Carmen trebuia să se supună constrângerilor generale. Nici un pas fără însoțitor, nici un dialog cu alt bărbat, nimeni să nu-ți vadă chipul, nu discuți direct nici cu servitorii... „Ziarele străine ajungeau la mine cenzurate; toate comentariile cu privire la Arabia Saudită sau Israel și toate reclamele în care se vedeau gâturi, mâini sau picioare de femeie erau înnegrite cu markerul. (...) Postul tv în engleză era cenzurat la sânge: în afară de știrile cu privire la vizitele în străinătate ale regelui, difuza aproape numai desene animate și serialul polițist Colombo – dar fără sărutări și discuții politice (...), vameșii saudiți nu permiteau să intre în țară nici un roman de dragoste sau cărți scrise de evrei și nici o carte despre religie, Israel sau politica Orientului Mijlociu.” Orice „delict” se pedepsește crunt. Femeile n-au voie să părăsească orașul fără acceptul scris al soțului sau tutorelui. N-a fost exceptată nici Mish`al, nepoata regelui: a vrut să părăsească țara cu un pașaport fals – drept pentru care a fost ucisă „de necunoscuți” într-o parcare din centrul orașului... Pe lângă faptul că bărbatul poate avea mai multe soții, există și practica numită „serah”, care legalizează „semi-nevestele” – soțul poate încheia un contract (cu durata de o oră, o zi, o viață...) cu o femeie sau cu tatăl ei, pentru o „relație maritală limitată”. Când n-o mai vrea, bărbatul o alungă, păstrând, dacă este cazul, copiii. „N-am văzut niciodată vreo cumnată de a mea punând mâna pe o carte. Femeile acestea nu se întâlneau niciodată cu alți bărbați în afară de soții lor și nu abordau subiecte de discuție mai importante nici măcar cu ei”...
Cei care din totdeauna au trăit astfel, probabil nu-și închipuie c-ar putea fi și... altfel, dar pentru o europeană, cușca, oricât de aurită, devine repede insuportabilă. Drept pentru care Carmen, umilită și de infidelitățile soțului, își ia cele două fete și se refugiază în Elveția, unde izbutește cu greu să divorțeze (în Arabia Saudită, o soție nu poate cere niciodată divorțul). Însă a rămas – vinovată fără vină – cu destinul pe veci marcat și maculat de numele blestemat Bin Laden...