Doru POPOVICI

Dacă nu mă înşel, prima dintre echipele noastre care au susţinut un meci amical este Pandurii. Evenimentul a avut loc spre sfârşitul săptămânii trecute, parcă vineri. Adversari le-au fost Nimeni. Probabil că şi ăia, dacă-i întrebi cu cine au jucat, răspund la fel: cu Nimeni. Sigur e că Nimenii ăia i-au bătut pe Nimenii noştri cu 1-0. Urmează un lung, nesfârşit şir de amicale în care echipele româneşti, inclusiv cele naţionale (atât aia de adulţi, cât şi cele under ceva – 21, 19, 17), se vor preface că se pregătesc pentru un nou an competiţional, adică pentru circ la „intern” şi pentru noi eşecuri în confruntări internaţionale.
Ca întotdeauna pe vremea asta, se duce şi bătălia ideologică, de principii de pregătire, între tradiţionaliştii care consideră că dacă înoată prin troiene, în vârf de munte, pe pante cu înclinaţia de 78°, vor mânca nori când scapă la teren plat, şi moderniştii care văd în lucrul cu mingea, în zone mai călduţe, cheia succeselor fulminante care se arată la orizontul Antalyei, locul preferat pentru acest tip de pregătire. Atât de multe echipe româneşti sunt acolo, s-ar putea porni returul.
Chestia e că n-ar avea rost: de ce să-i tulburăm la cap pe bieţii turci care sunt obişnuiţi chiar cu fotbal, nu cu bambilici? Pe de altă parte, ar putea fi totuşi bine, în ideea că arbitraţi fiind de străini, la final ierarhia ar fi cea corectă, nu ca în precedentul campionat, când campioana a fost contestată de toate celelalte 17 echipe. De neînţeles este faptul că Digi a anunţat că va transmite toate amicalele disputate de toate echipele noastre, ba a publicat şi programul transmisiilor în Gazeta Sporturilor. Mi se pare o cheltuială absolut aiurea. E treaba lor însă, nu a mea. Aşadar, echipele noastre au început treaba. S-au pornit. Către ce? Vom afla asta în tururile preliminare ale cupelor europene. E mult de muncit până atunci, mai ales că încă n-am ajuns chiar pe fundul prăpastiei. Asta o fi obiectivul. Şi nu pare greu de atins.