Mircea Radu IACOBAN

”De acum, 12 iunie 1987, ziua în care n-am să  scriu despre Bacovia (fie și o însemnare de două rânduri), ori  n-am să citesc ceva din cele ce mi-ar putea folosi în studiul  despre el, va fi dies perdida”. O zi pierdută, deci, declară Constantin Călin, unul dintre cei mai avizați, mai serioși și mai inspirați comentatori ai operei lui George Andone Vasiliu, zis Bacovia (apropo: pseudonimul vine mai degrabă, și mai motivat chiar, de la ”Bacovia-calea lui Bachus” decât de la numele urbei...)

  Ne aflăm în fața unei declarații de... șerbie critică auto-asumată, pe care autorul o explică după cum urmează: ”Deși parcurse în toate sensurile, unele dintre textele sale (ale lui Bacovia, n.n.) mai <dorm>, ca să folosesc o vorbă a lui Unamuno. Ele trebuie trezite, interogate, lămurite. Care ar fi metoda suscitării lor? Una arheologică. Bacovia trebuie scos de sub sedimentele unor interpretări critice abuzive, care pur și simplu ignoră ”ce a vrut să spună poetul, ori ce înseamnă cutare lucru sau gest” dintr-un vers al său. Nu odată s-a fantazat și s-a delirat pe marginea poeziei sale (...) Mi-i dor, dacă pot să zic așa, necritic, să descopăr un Bacovia primitiv, simplu, autentic.” În altă parte este citat Cocteau: comentând opera lui Brâncuși, considera nefaste studiile sterile în care, ”în loc să se vorbească despre pictură, se vorbește de Poincaré, de Bergson, de a patra dimensiune, de glanda pineală”. C. Călin: ”am motive să mă gândesc, prin analogie, la Bacovia”.

 Cartea recent apărută, ”În jurul lui Bacovia – glose și jurnal” (Ed. ”Babel”, 2011), propune un autentic model de scriere concisă, nesofisticată, cu propoziții, de regulă, scurte, nervoase, și, mai ales, cu statornică grijă de a rămâne ”la temă”, fără divagații și savantlâcuri de paradă. Cum s-a văzut, autorul consideră că nu-i ajunge o viață  de om pentru a-și desăvârși cercetarea întru Bacovia. Indirect, teza este argumentată chiar de autorul ”Stanțelor burgheze”: ”N-am scris mult, dar multe lucruri am zugrăvit în puținul și concisul meu fel de a scrie”. Acest ”multe” justificând menținerea tonusului activ al demersului critic. Cu atât mai mult cu cât ”singurul poet  român important care n-a provocat pasiuni contradictorii” nu-i scutit de nenorocite și grobiene abordări contemporane.

Cităm opinia fostului primar la Bacăului, Sechelariu: ”Sau Bacovia! Stătea gagiul pe w.c. sau ardea un șpriț și dădea poezii una după alta! Avea talent. La mine (pentru a ajunge om bogat, n.n.) a fost doar muncă” (”Pro Sport nr.1834/2002). Doi sunt autorii români citați copios în discursurile parlamentare și-n articolele politice – Caragiale și Bacovia: ”Oftăm cu Bacovia (”Ce lume goală de vise!”), ne arătăm sceptici (”O, țară tristă, plină de umor!”), sau ironizăm împreună cu el (”Vor fi acum de toate”)... Trăim, deci, și ca-n Caragiale, și ca-n Bacovia. Lumea românească oscilează între veselia celui dintâi și paroxismul celui de al doilea”.

Nu poate fi decât regretabilă încurajarea lecturii lui Bacovia cu precădere la acest etaj de imediată și profitabilă rezonanță într-ale politicii, lăsându-se în urmă ”fondul principal” ideatic, dimpreună cu irizările sale, pe cât de neașteptate, pe atât de (încă!) incomplet revelate. Drept pentru care Const. Călin declară că, în ceea ce-l privește, Bacovia a devenit ”subiect perpetuu”, astfel angajându-se într-un exercițiu de fidelitate care, iată, continuă să se arate productiv. Ce s-ar mai putea spune (și scrie) despre poet după cele două impozante volume ale ”Dosarului Bacovia”, semnate de același Const. Călin? Acolo, era interesat de tot ce putea avea atingere, chiar neînsemnată, cu universul bacovian: ”familia, școlaritatea, educația sentimentală, boema, slujbele, iubitele, colegii, prietenii” etc. etc.

Este ceea ce face și-n noua carte. Când credeai că subiectul cutare este deplin epuizat, Const. Călin vine cu ”amănunțimi” ce deschid noi perspective, revelatoare și pentru biografia poetului, și pentru opera sa. Critica vremii a considerat ”Dosarul Bacovia” ”o carte informată până la infinitul mic” (Z. Ornea). Iată că se poate trece și dincolo! Voi reveni.