Cătălin MIHULEAC

Când am scris, acum o jumătate de lună, un articolaş unde spuneam – cu scuze pentru limbaj - că şeful de la FMI a cam belit-o, am scăpat din vedere că omul nu prea putea săvârşi acţiunea invocată de mine, întrucât este mozaicat la religie şi are ceea ce ştim cu toţii că au ăştia în izmene. Şi că, în calitatea respectivă, va intra în ampla maşină de spălat judecătorească, de unde va ieşi uşor şifonat, dar liber ca pasărea cerului.

Între timp, lucrurile s-au sucit şi s-au reglat, zicându-ni-se nouă, stupizilor de profesie, că până la urmă valsul cu prohabul descheiat dansat de acest Strauss a fost consimţit, iar negresa cu reclamaţia ar avea şi ea un trecut dubios, ceea ce face ca plângerea dumisale să nu mai valoreze nici cât o ceapă degerată.

Ce putem înţelege de aici? Nimic altceva decât că nişte cercuri înalte au vrut să lanseze un avertisment, prin intermediul acestui tămbălău, tuturor amatorilor. Adică fiţi cuminţi şi nu mai băgaţi mâna în lovelele internaţionale, că noi ştim tot şi vă potcovim, când vă e lumea mai dragă, cu o negresă pe care aţi însămânţat-o prin nu ştiu ce hotel. Iar dacă tot nu vă potoliţi, un mic şi nevinovat accident de automobil sau de elicopter se poate întâmpla oricui, vezi cazurile altor căpoşi, precum duduia Diana.

Greţos, absolut greţos! Până la urmă, justiţia e acelaşi soi de zeamă proastă peste tot. Şi mai greţos e faptul că şeful unui organism planetar de o asemenea importanţă e atât de dependent de sex, încât principala lui preocupare, atunci când se cazează undeva în interes de serviciu, este în ce bortă, de negresă sau de altă naţie, şi-o poate băga. Până la urmă, cine sunt cei care conduc lumea? Nişte dezaxaţi?

În privinţa ultimelor cazuri ale însămânţătorilor mondiali – regizorul Roman Pulanski şi femeistul Strauss-Kahn – concluzia e că a băga la pârnaie un evreu celebru e o poveste numai bună de adormit nou-născuţii. În curând, nici ăştia cu suzeta în gură nu vor mai pune botul.

Fără supărare!