Gabriel MANȚĂ

Dacă întreba cineva în tribunele de la Timişoara cine a fost declarat cel mai bun jucător al turneului naţional de minifotbal sau cine a fost golgeterul, foarte probabil să se fi ales cu ridicări din umeri. Dar portarul de la Iaşi? O, da... nici nu mai contează că au fost două echipe de la Iaşi, toată lumea ştia despre cine e vorba! Cel care ne-a făcut tuturor cunoştinţă cu Cornel, altfel un portar cu reale calităţi, a fost rezerva lui de portar, antrenorul său, psihologul său, ba chiar ultrasul său! Personal, nu m-am intersectat cu echipa de la Iaşi, campioană en titre, până în faza sferturilor. Până atunci tratasem cu circumspecţie relatările martorilor. Ei bine, în sferturi urmăream, firesc, meciul dintre Railex şi echipa din Satu-Mare, când strigătele guturale de pe terenul alăturat m-au intrigat de-a dreptul: „Bine, Corneleee! Bravo, Corneleee!”, în mod repetat, enervant. Trăgând cu ochiul, la început am dedus că este vorba despre portar, numai că ulterior m-a năpădit îndoiala fiindcă încurajările se auzeau inclusiv pe faza proprie de atac! Misterul avea să fie devoalat în meciul direct cu echipa suceveană (în semifinală), când banca de rezerve ieşeană s-a aflat chiar faţă în faţă cu tribuna de unde urmăream jocul. Şi da, strigătele de încurajare către portarul Cornel se auzeau şi când echipa din Iaşi ataca, desigur pentru ca acesta să nu-şi piardă concentrarea! Dar faza fazelor abia urmează...

La scor favorabil de 3-0 pentru ieşeni, o minge respinsă de apărarea suceveană se îndreaptă cuminte, la firul ierbii sintetice, către Cornel, portarul. Acesta, pentru că nu era presat, o opreşte cu piciorul, ca să mai câştige oarece timp. Reacţia de pe bancă greu poate fi descrisă în cuvinte. Încerc, totuşi... Domnul de pe bancă se aruncă în genunchi, răcnind: „Prinde-o în mână, Corneleee!”. Puţin surprins, Cornel scrutează împrejurimile, dar nu vede vreo tentativă iminentă de presing, aşa că tărăgănează faza cu mingea la picior. Drept pentru care domnul cu pricina se aruncă efectiv pe burtă, urlând panicat: „Plonjează, Corneleee!”. Bonus, după ce ia mingea în mână (fără a plonja, totuşi!), Cornel o degajează direct în aut, prilej pentru un nou „Bravo, Corneleee!”, dar şi pentru „Felicitări, Corneleee!”, de parcă spusese DA la ofiţerul stării civile!

Dacă aveam inspiraţia de a filma scena cu pricina, vă spun cu mâna pe inimă că ar fi avut impact similar ăluia cu „nu ştiu de-astea”.  Oricum, fapt este că, la finală, aproape că nu exista fază fără ca tribuna să nu participe cu un „Hai Corneleee!” sau „Bine, Corneleee!”. N-o fi plonjat Cornel la comandă, dar măcar în legendă tot a plonjat.